De ce şi-ar pune atâţia tineri fragmente de muzică clasică pe post de sonerie la telefonul mobil dacă aceasta li s-ar părea complet neinteresantă? Iată o premisă ce poate fi punctul de plecare pentru entuziasmul în a promova concerte de muzică clasică în spaţiul cel mai accesibil acestora, internetul. Zis şi făcut. În ianuarie nu se întâmplă prea multe în zona concertelor şi spectacolelor. Vremea geroasă din Bucureşti îi determină pe abonaţii mai în vârstă ai concertelor simfonice să prefere să asculte transmisiunile acestora la radio, amânându-şi plăcerea prezenţei în sală pentru momentul în care se va apropia primăvara. Aşadar, e nevoie cu atât mai mult de public nou. Să vedem ce se poate face rapid prin reţelele de socializare.
Pentru concertul de vineri, 29 ianuarie 2010, de la Sala Radio, 61 de "prieteni" ai postului Radio România Cultural din reţeaua Facebook au spus că "vor veni sigur", iar 193 au spus că este "probabil" să vină. Un utilizator a scris pe pagina evenimentului. "Va fi magistral!". Un altul a preluat descrierea evenimentului pe blogul său, anunţându-ne că, şi dacă nu va reuşi să ajungă, speră ca în acest fel să atragă în sala de concert internauţii melomani. După primul concert dirijat de Milen Nachev, săptămâna trecută, la Sala Radio, un utilizator scria: "Nachev - un dirijor extraordinar; Daniel Goiţi - pianist cu o mare putere de expresie". "Ne-a plăcut foarte mult concertul Ceaikovski de săptămâna trecută. Vom reveni să-l revedem pe Nachev", ne-a scris o utilizatoare pe chatul Facebook.
Public tânăr şi avizat
Toate acestea sunt în mediul virtual, veţi spune... Eu am fost în modul cel mai real în sală la acest concert Ceaikovski şi privind din lojă cele aproape 1.000 de scaune frumos tapiţate în olive ale recent renovatei Săli Radio, am văzut că doar câteva au rămas neocupate. Iar în două treimi din sală (cele cu bilete mai ieftine), media de vârstă era în mod evident foarte scăzută (acel numeros public cu părul alb de care se plâng în mod special americanii fiind prezent în rândurile din faţă ale sălii).
Senzaţia paradoxală continua în momentul în care mă aşteptam ca acel public mai puţin obişnuit cu sala de concert să aplaude după prima parte a concertului de Ceaikovski, ceea ce nu s-a întâmplat. Important este că toţi aceşti tineri, prezenţi poate nu pentru prima oară într-o sală de concert, au fost imediat convinşi atunci când propunerea a venit direct spre ei, în mediul din care îşi culeg informaţiile, iar după cele două ore şi mai bine de Ceaikovski, au revenit în gerul de minus 20 de grade de afară pornind spre case cu muzica Simfoniei a IV-a de Ceaikovski răsunându-le în memorie sau fredonând superbul solo de oboi din partea lentă a Concertului pentru pian şi orchestră.
Pe scenă s-a aflat dirijorul bulgar Milen Nachev, care a condus Orchestra Naţională Radio în două concerte la Sala Radio, cel de-al doilea cuprinzând alături de Suita din baletul Frumoasa din pădurea adormită, de Ceaikovski, şi o pretenţioasă lucrare de Berlioz, "Te Deum" op.22 cu participarea Corului Academic şi a Corului de Copii Radio. Au fost concerte pline de lirism şi de căldură, în care momentele de forţă orchestrală au sunat copleşitor şi care pentru aceia mai obişnuiţi să asculte muzica la căşti decât pe viu, în sala de concert, au fost mai importante decât ne imaginăm.