Oferta pieţei de CD-uri vine să limiteze curiozitatea – bunul cel mai de preţ pentru consumatorul de cultură, în general – pentru percepţia muzicii în sala de concert, melomanul expunându-se din ce în ce mai constant şi implicit mai fără discernământ doar tentaţiei afişului frumos colorat. De aceea, nu mică a fost bucuria acelora – mulţi dintre ei turişti străini veniţi din ţări cu tradiţie în domeniu – ce au avut dorinţa a frecventa spectacolele şi concertul de gală al celei de-a XXX-a ediţii a Festivalului Internaţional de Operă şi Balet de la Constanţa.
Se creează o lume artistică aparte an de an în spaţiul Teatrului Ovidiu din Constanţa, peisajul liric al urbei şi al ţării fiind îmbogăţit cu artişti aflaţi la limita marketingului sau chiar în afara acesteia. Aceşti muzicieni reprezintă dovada criteriilor din ce în ce mai strâmbe şi mai nenaturale ale acestei ştiinţe devenite cu timpul un atât de monoton mod de viaţă. Cântăreţi, dirijori, scenografi sau regizori foarte buni sau excepţionali din ţări marginale ale Europei, dar nu neapărat, artişti de care nu este nevoie să audă nimeni pentru a-şi dovedi valoarea şi care trebuie ascultaţi în sala de concert fără garanţia milionului de CD-uri vândute, vin la Constanţa alcătuind împreună cu colectivele locale o forţă artistică fără rival la momentul respectiv, cel puţin pe plan naţional. Nu veţi vedea numele lor pe CD-urile caselor majore de discuri din lume, în multe cazuri nici pe afişele teatrelor lirice arhicunoscute. Dar calităţile lor muzicale nu sunt cu nimic mai prejos de acelea ale unor artişti ale acestor scene. Doar că au (sau au avut) mai puţin noroc.
Un bun exemplu în acest sens a fost Concertul de gală cu care s-a încheiat festivalul, al cărui program (o amplă selecţie de arii şi duete celebre) a încântat un public ce a risipit aplauze cu generozitate. Aflată pe scenă, Orchestra Operei din Constanţa condusă de directorul acesteia, dirijorul Gheorghe Stanciu, a acompaniat cu aceeaşi devoţiune cu care o face şi din fosă, o pleiadă de cîntăreţi, majoritatea prezenţi şi în celelalte spectacole ale festivalului, oferind versiuni convingătoare unei palete repertoriale dintre cele mai diverse.
Au fost prezentate momente celebre din opere de Mozart, Rossini, Donizetti, Verdi, Puccini, Offenbach şi Mascagni, dintre numele soliştilor Stela Sârbu, Irina Ionescu, Mauro Augustini, Laura Niculescu, Gioacchino Gitto (Italia) şi Rumen Dojkov, Kamen Chanev (Bulgaria), două distingându-se în mod special. Este vorba despre două voci care îşi găsesc locul şi la ora actuală pe marile scene ale lumii. Pe de o parte soprana Laura Niculescu, stabilită în Italia, a cărei voce amplă, plină de căldură şi eleganţă în frazare descriu statura unei cântăreţe de anvergură internaţională, iar pe de altă parte tenorul bulgar Kamen Chanev, pe care l-am mai auzit la Constanţa, dar care acum se află într-o mare ascensiune de formă, în afara tehnicii vocale excelând prin expresivitate şi tensiune emoţională.
(Laura Niculescu)
În consecinţă, chiar dacă artiştii ale căror nume s-au găsit pe afişul festivalului de la Constanţa se află în afara acelor limite ale marketing-ului despre care vorbeam mai sus, concertul s-a ridicat la un nivel absolut competitiv, demonstrând că se poate face performanţă şi cu nume mai puţin sonore.