Muzica ce învinge - Sarah Chang şi Fantezia lui Theofanidis în premieră românească

La Bătălia viorii de pe 14 februarie 2010 descalecă la Bucureşti nu un cruciat în platoşă de oţel ci o muză de la soare răsare înarmată cu arcuş şi o lucrare proaspăt ieşită de sub condei. Tânăra violonistă Sarah Chang, născută din părinţi coreeni în Statele Unite va interpreta în premieră românească piesa Fantezie a renumitului compozitor american de origine greacă Christopher Theofanidis. Lucrarea în trei părţi e dedicată violonistei Chang şi a fost scrisă de Theofanidis în urmă cu trei ani când muzicianul era "artist in residence" al Orchestrei Simfonice din Pittsburg. "Îmi face mare plăcere să compun pentru tineri interpreţi", declară Theofanidis într-un interviu pentru Supreme Master Television. "Simt o responsabilitate care mă inspiră." Genialitatea şi stilul de compoziţie a lui Theofanidis i-au asigurat muzicianului în ultimii ani nenumărate succese şi premii de importanţă mondială. Romantismul şi spiritualitatea lucrărilor sale întreţin entuziasmul criticilor muzicali de pretutindeni. Limbajul sau e oriental, balcanic, mediteranean şi plin de armonii. Încă de la premiera mondială a Fanteziei în Pittsburg, în 2008, Sarah Chang a făcut furori cu interpretarea ei dramatică. "Partea a doua a fost de-a dreptul fenomenală", exclama Pittsburg Post-Gazette. "Chang a lansat o melodie, inspirată de fiica lui Theofanidis, care creştea în valuri peste orchestră, urcând de fiecare dată în explozii de bucurie. Finalul a fost extrem de dramatic şi asta i s-a potrivit perfect violonistei. Chang s-a implicat organic în melodia viorii încât părea inspirata de însuşi procesul creaţiei."

La 28 de ani Sarah Chang a atins o maturitate artistică şi emoţională uluitoare confirmate prin premii de mare calibru precum Young Artist of the Year al revistei Gramophone, Echo-Klassik sau Avery Fischer Prize şi prin nenumăratele albume publicate în exclusivitate la casa de discuri EMI în SUA, Europa şi Asia. Predilecţia pentru lucrările romantice precum şi virtuozitatea Sarei s-au întrezărit încă de la începutul drumului ei muzical. La numai opt ani Sarah învăţa la faimoasa Julliard School of Music concertul pentru vioară şi orchestră a lui Brahms, una dintre cele mai dure "pietre de încercare" pentru violonişti. Zece ani mai târziu o interpreta în concerte în cele mai importante centre muzicale ale lumii. Iar de curând a publicat cu succes ultimul ei album cu acelaşi concert sub bagheta "naşului ei muzical" Kurt Masur.

Personalitatea violonistei se remarcă pe toată durata albumului. Acolo unde Brahms notează "piano" şi "dolce" Sarah abordează un Mezzoforte care imprimă viorii mai mult caracter şi dramatism în dialog cu Filarmonica din Dresda. E acea vehemenţă specifică tinereţii împlinite şi experienţei de mai bine de 25 de ani la coardele viorii, care dau concertului lui Brahms forţa vitală necesară.

Şi la Bucureşti Sarah va interpreta Brahms alături de colegul ei american Andrew von Oeyen. Însă de această dată va fi Sonata nr.3 in re minor pentru vioară şi pian, op. 108. Lucrarea în patru părţi a fost compusă în 1888 şi este o adevărată piesă de concert. Prima parte începe în forţă cu o ciocnire de teme antagonice. Nici măcar liniştea părţii a doua, plină de dor nu reuşeşte să limpezească situaţia. În partea a treia scherzo-ul nervos readuce în prim plan neliniştea celor două teme, care se îndreaptă vertiginos spre un final tulburător şi dramatic.

In programul luptei viorii, Sarah Chang va interpreta nu în ultimul rând Sonata în la major pentru vioară şi pian a compozitorului francez César Franck. Cunoscut îndeosebi pentru activitatea sa ca organist şi profesor de orgă la conservatorul din Paris, Franck s-a impus în istoria muzicii clasice ca un reprezentant al romantismului din perioada sa cea mai înfloritoare. În afară de compoziţiile pentru orgă şi simfoniile, Frank a contribuit şi la dezvoltarea repertoriului pentru pian şi vioară. Sonata în la major este astăzi una dintre cele mai cunoscute şi apreciate lucrări ale sale. Compusă ca dar de nuntă în 1886 pentru celebrul violonist Eugene Ysaÿe, sonata în patru părţi impresionează prin împletirea armonioasă dintre cele două instrumente. Tema primei părţi se desprinde dintr-un acord al pianului, pentru a fi preluată apoi de vioară. Aceasta la rândul ei intonează apoi a doua temă muzicală, ce se împlineşte în partea a doua a sonatei într-un urcuş pasional. Partea a treia începe cu un recital melancolic al viorii, ce se transformă treptat într-o fantezie uşoară. Finalul constă într-o prelucrare canonică a temei principale.

Cu Sarah Chang la arcuş se anunţă o cruciadă a viorii fără precedent. Melomani, pregătiţi-vă de luptă!