Dragă Herr Paul,
La întrebarea Ce vrei să te faci când vei fi mare?, tocmai am găsit răspunsul: vreau să fiu asistenta ta. Cu mine ai să suporţi mai uşor inundaţia solară, iar tu o să mă înveţi cum să mă împăiez ca să devin, în sfârşit, un animal superb, o femelă uluitoare. Ai să-mi dai cel mai bun penaj, aşa cum Anitei îi dăruieşti cele mai curioase jucării.
Şi aş mai vrea să stau în preajma delicatei tale şoricele, să îi studiez atent coregrafia de înger cu inima mâncată de mizeria din fabrica voastră dezafectată. Într-o zi, am să fiu şi eu delicată ca ea. Până atunci, mă ofer să îţi spăl picioarele de prinţ, să îţi cânt la pian sau să îţi car scăunelul până la gară. Dacă totuşi ai să te înalţi în văzduh, îţi promit că pe Anita am să o-nvelesc eu şi ea îmi va da la schimb picioarele ei - două bijuterii handicapate. Dar acum lasă-mă să fiu un animal printre cele multe ale tale, căci păsările tale moarte, Herr Paul, sunt mai vii decât scheletul meu fără pene. Pentru că le mângâi tu, Herr Paul.