După semi-decepţia provocată de Harry Potter 2, cel de-al treilea episod al ecranizării după J.K. Rowling - Harry Potter şi prizonierul din Azkaban - se ridică precum hipogriful-superstar, din film, mai sus chiar şi decît primul episod! Regizat cu eficacitate şi eleganţă de Alfonso Cuarron, HP3 este (deşi un piculeţ cam lung) o încîntare pentru ochi & minte: un film minunat pentru toate vîrstele.
Schimbarea cea mai radicală este Michael Gambon în rolul Dumbledore - şi, cu tot respectul pentru marele actor care a fost Richard Harris, trebuie spus că Gambon aduce rolului un plus de umor, fiind la fel de potrivit să-l joace pe cît este de perfect Sir Ian McKellen în chip de Gaandalf (din Stăpînul inelelor). O altă achiziţie foarte inspirată este Emma Thompson, mortală în rolul lui Miss Trelawney - o profesoară de divinaţie cu o claie de păr & ochelari de mega-mioapă. Mereu-versatilul Timothy Spall apare, şi el, într-o postură inedită, iar Gary Oldman, în rolul Sirius Black ("prizonierul" din titlu), face cu ochiul - peste capul lui Lupin / David Thewlis - la Dracula care a fost... Personajul cel mai somptuos rămîne însă hipogriful, care-l înalţă pe Harry într-un zbor extatic & exaltant- cu trimitere inevitabilă la chiotul de libertate al lui DiCaprio în Titanic.
Dar poate că HP3 n-ar fi atît de reuşit (cu toate interpretările & efectele sale speciale) dacă, în film, nu şi-ar găsi locul o formidabilă întoarcere în Timp. Lucrul se-ntîmplă pe la jumătatea poveştii: Harry, Ron & Hermione asistă neputincioşi la executarea hipogrifului; înapoi în camera în care Ron este îngrijit de răni, H & H primesc de la Dumbledore sfatul de a retrăi trecutul, pentru a salva vieţi... Felul în care este arătat - imaginativ & inteligent - face toţi banii!