Dirijorul german Christoph Adt a studiat la Musikhochschule din Stuttgart cu Thomas Ungar şi Ferdinand Leitner. Este laureat al mai multor concursuri internaţionale (Premiul I la Concursul Internaţional de Dirijat de la Lugano, Elveţia). A fost dirijor asistent la NDR Rundfunkorchester din Hanovra, apoi a condus Youth Chamber Orchestra din Stuttgart. El a dirijat ansambluri precum: Japan Philharmonic din Tokyo, Orchestra simfonică din Westfalia, Orchestra Radiodifuziunii din Bucureşti, Orchestra Filarmonică Robert Schumann din Chemnitz, Orchestra Radiodifuziunii din Praga şi a Radiodifuziunii din Lugano. În mod frecvent Christoph Adt dirijează lucrări corale de Stockhausen, Xenakis, Ligeti, Huber şi Nono. Turneele sale l-au purtat pe scene din Franţa, Italia, Austria, Olanda, Belgia, Norvegia, Rusia, China, Canada şi America Centrală. La Bucureşti, împreună cu Filarmonica George Enescu, Christoph Adt a mai interpretat Un Requiem german de Johannes Bahms. Muzicianul desfăşoară şi o susţinută activitate pedagogică (catedra de dirijat la Musikhochschule Stuttgart, invitat la Musikhochschule din München, invitat permanent la Crescendo Kursen, Ungaria).
La Ateneul Român, Christoph Adt a oferit versiunea exhaustivă (peste două ore de muzică) a Oratoriului Elias de Felix Mendelssohn-Bartholdy. A fost o interpretare plină de măreţie, emoţionantă şi unitară, prin fidelitatea faţă de textul mendelssohnian. Redarea celor 42 de secţiuni ale oratoriului, grupate în două părţi, a reuşit să dezvăluie publicului caracterizarea muzicală a profetului biblic Elias (Ilie - Sfântul profet Ilie este unul din cei mai mari profeţi şi primul care s-a consacrat castităţii, în vechiul Testament. El s-a născut în Tishba Gilead într-un trib levit, cu 900 de ani înainte de întruparea lui Hristos): puternic, clocotitor, zelos, dar uneori şovăitor şi temător în faţa încercărilor la care este supus. Ariile şi recitativele basului Răzvan Georgescu au transmis, prin profunzimea vocii sale toate aceste trăsături ale personajului dominant al Oratoriului Elias. Începând cu Prologul (Adevărat este Domnul Dumnezeul lui Israel) fiecare intervenţie a lui avea o forţă emoţională zguduitoare. Experienţa sa ca solist pe mari scene lirice din Europa şi America (San Francisco Lyric Opera), precum şi la Opera Naţională din Bucureşti a conferit amprenta unei excelente stăpâniri a dificilei partituri mendelssohniene. Momente precum Elias şi Îngerul ori Arioso -ul (Da, munţii îşi vor pierde tăria) au fost învăluite de un sincer suflu sacru.
Soprana Irina Iordăchescu a impresionat prin timbrul vocii sale în rolul Văduvei, cât şi în cel al Băiatului. Sunetul emis se transforma radical în funcţie de context: când strălucitor-dens, când de o puritate celestă.
Băiatul cântă: Nu văd nimic; cerul este de bronz deasupra capului meu.
Dublul cvartet solistic din prima parte, format din corişti (amplasaţi în stânga scenei), a cântat covârşitor. Spaţializarea emisiei a dat senzaţia cerurilor deschise:
Tenorul Ruben Mureşan a reuşit să inducă, prin logica şi frumoasa conducere a frazei muzicale, atmosfera conflictuală dintre Elias - şi Ahab (tenor), alesul lui Dumnezeu să îndepărteze poporul Israel de la cultul lui Baal. Recitativul numărul 10, din prima parte, a reprezentat un moment de maximă tensiune. În rolul lui Obadia, tenorul a interpretat cu mare sensibilitate aria Aşa cum voi, din tot sufletul mă căutaţi. Îndemnul personajului la revenirea poporului la credinţă a avut o încărcătură afectivă deosebit de mare.
Orchestra simfonică a acompaniat cu mult profesionalism. Pasajele corzilor în spiccato au dinamizat discursul muzical. Splendid realizate au fost şi solo-urile oboiului şi ale flautului în dialog cu soprana. Coralul de tromboni a sunat omogen, plin de măreţie, iar fiecare atac al trompetelor era compact. Anumite nesiguranţe ale dirijorului în marcarea intrărilor au fost anihilate cu abilitate de către şefii de partidă.
Corul, pregătit de dirijorul Iosif Ion Prunner a cântat cu o mare diversitate dinamică, răspunzând cu flexibilitate la dozajul cerut de dirijorul Christoph Adt. Pronunţarea clară a consoanelor finale, intonaţia, omogenitatea timbrală în cadrul vocilor, maleabilitatea agogică, obţinerea tensiunii emoţionale în crescendo şi preocuparea de a se sincroniza cu soliştii, precum şi cu orchestra - au fost câteva dintre calităţile evidente ale Corului Filarmonicii bucureştene.
Interpretarea acestui opus vocal-simfonic la Ateneul Român a fost un succes, iar ascultarea muzicii Oratoriului Elias de Felix Mendelssohn Bartholdy îndeamnă la meditaţie, la căutarea scopului moral al fiinţării umane.