Stilul său interpretativ are o mare originalitate. Joshua Bell reînvie spiritul romantic kreislerian, plasându-l pe o nouă spiră a evoluţiei cântatului la vioară, prin adăugarea tentei bel-canto-ului. Muzicianul american cântă, din 2001, pe o vioară Stradivarius, supranumită Gibson ex-Huberman (1713). Până atunci artistul se servise de o altă vioară celebră, Stradivarius Tom Tyler (1732) - realizând cu ea şi coloana sonoră a filmului The Red Violin. De altfel, Bell a mai cântat şi pe vioara Stradivarius Chanot-Chardon (1718), o vioară având formă de chitară (fără colţuri la eclise).
L-am ascultat pe celebrul violonist Joshua Bell de curând, la ultima ediţie a Festivalului Internaţional George Enescu-2009, admirându-i tonul pur în părţile lente ale Simfoniei spaniole în re minor, op. 21 de Édouard Lalo. Am remarcat atunci măiestria lui de a induce sunetului viorii o sonoritate aproape vocală. De la şoptit la cântat, pe vârfuri, plutind uşor, articulaţia de tip instrumental parcă se topea. Bell simte, ştie că ambitusul viorii sale depăşeşte orice limită vocală. Într-un mod magnific, contopeşte toate calităţile bel-canto-ului (puritatea şi frumuseţea trecerii line de la o înălţime la alta, vibrato-ul larg, cald) cu cele ale cântatului la instrument (salturi intervalice mari, velocitate, duble coarde, tehnici foarte variate de emisie datorate elasticităţii arcuşului).
(Joshua Bell interpretând la vioară muzica din filmul din filmul Ladies in Lavender, Marea Britanie, 2004, regia: Charles Dance))
(Joshua Bell cântând Finalul Concertului Vara din ciclul Anotimpurile de Antonio Vivaldi)
Violonistul Joshua Bell a câştigat un premiu Grammy şi unul Mercury Music pentru înregistrarea Concertului pentru vioară şi orchestră de Nicholas Maw, cu Sir Roger Norrington şi Orchestra Filarmonicii din Londra. De asemenea, el a câştigat Premiul Echo Germania Klassik, pentru înregistrarea Concertului pentru vioară şi orchestră de Jean Sibelius şi a Concertului pentru vioară şi orchestră de Karl Goldmark, cu Esa-Pekka Salonen şi Los Angeles Philharmonic Orchestra, Premiul Gramophone pentru înregistrarea concertelor de vioară de Samuel Barber şi a celui de William Walton. În anul 2008 a câştigat premiul Academy of Achievement pentru realizări excepţionale în domeniul artelor, iar anul 2009 a fost onorat cu Premiul Education Through Music pentru abnegaţia dovedită în a stârni interesul pentru muzica clasică, în rândul tinerilor defavorizaţi.
Joshua Bell posedă un repertoriu foarte vast, cuprinzând toate concertele standard pentru vioară. De asemenea, el interpretează în recitalurile sale piese de virtuozitate precum: Capriciile, Campanella şi Cantabile de Niccolò Paganini, Nigun de Ernest Bloch, Pasărea Profet de Schumann-Auer, Scherzo Tarantella de Henryk Wieniawski, Perpetuum mobile de Otakar Nováček şi altele. Artistul a înregistrat peste 30 de CD-uri, pentru Sony Classical, precum şi coloanele sonore la câteva filme artistice precum: The Red Violin (care a câştigat Oscarul pentru Cea mai bună coloană sonoră - muzica de John Corigliano), Ladies in Lavender şi Music of the Heart.
Bell este născut în zodia Săgetătorului. A fost un bun jucător de tenis competiţional. Idolii săi muzicali sunt Fritz Kreisler şi Jascha Heifetz.
Pianistul Sam Haywood s-a născut în regiunea muntoasă nord-vestică a Angliei, Lake District. A început studiul pianului la vârsta de şase ani. Primii săi profesori au fost David Bonser şi David Hartigan. Apoi s-a perfecţionat la Viena cu Paul Badura-Skoda.
La vârsta de 13 ani a câştigat Premiul Young Musician of the Year - BBC:
Pianistul a susţinut concerte şi recitaluri în prestigioase săli precum: Queen Elizabeth Hall la Londra, Konzerthaus la Viena, Salle d'UNESCO la Paris, Mendelssohnhaus din Leipzig, Philharmonie la Berlin, Stadtcasino din Basel. El a interpretat muzică în Marea Britanie, Scandinavia, Olanda, Andorra, SUA. şi Turcia. Adesea, Sam Haywood include în recitalurile sale lucrări mai puţin cunoscute ale unor compozitori precum: Antonio Rosetti (Rosetti Festival, Germany), Sir Edward William Elgar (Wigmore Hall şi Schleswig-Holstein Festival), John McLeod (Scottish Sound Festival) şi Carl Fruehling. Sam Haywood a compus mai multe lucrări de mici dimensiuni pentru pian solo şi duo, (de pildă, Song of the Pinguins, publicat de Emerson Editions). Trăieşte la Berlin, iar în timpul liber practică iluzionismul şi face drumeţii (în locurile natale - Lake District). În primăvara lui 2010, violonistul Joshua Bell şi pianistul Sam Haywood vor întreprinde un turneu în Europa şi SUA.
După succesul Cruciadei Culturii repurtat cu recitalul violonistei Sarah Chang şi a pianistului Andrew von Oeyen (14 februarie 2010, recital ce va fi transmis de TVR Cultural în timpul Sărbătorilor Sfintelor Paşti), iată că un nou eveniment excepţional apare la orizontul vieţii noastre spirituale, aşteptat cu mare entuziasm de iubitorii muzicii clasice: recitalul violonistului Joshua Bell şi al pianistului Sam Haywood, ce va avea loc marţi, 11 mai 2010, ora 20, la Ateneul Român.
Câţi aspiră şi câţi dintre ei vor putea intra efemer în acest Eden cultural?