Esenţa muzicală a unei poveşti de amor - Suita Carmen de Bizet - Şcedrin

Când vezi pe un afiş titlul Carmen, gândul te duce imediat la toreadori, iubire tragică, vanitate rănită şi lumea iberică pasională. Şi aceasta se întâmplă pentru că în artă fiinţează câteva capodopere ce decriptează emoţional aceste trăsături umane: în literatură, nuvela lui Prosper Mérimée, în domeniul teatrului liric, opera Carmen de Georges Bizet, am văzut chiar şi un balet pe gheaţă după opera Carmen, cinematografia nu a rămas mai prejos (Carmen - 1984, în regia lui Carlos Saura), iar arta coregrafică s-a ales cu Suita pentru balet pe teme din opera Carmen de Bizet, scrisă în 1967 de compozitorul rus Rodion Şcedrin.

În concertul simfonic din 26 martie 2010 de la Ateneul Român, Orchestra simfonică a Filarmonicii George Enescu, aflată sub bagheta lui Horia Andreescu, a interpretat două lucrări de mare popularitate: Concertul nr. 1 pentru pian şi orchestră în mi minor, op. 11 de Frédéric Chopin - solist polonezul Paweł Kowalski şi Suita Carmen pentru coarde şi percuţie de Bizet - Şcedrin. Concertul organizat în colaborare cu Institutul Polonez din Bucureşti s-a bucurat de un mare succes, numerosul public aplaudând minute în şir pe artiştii aflaţi pe scenă.

Pianistul Paweł Kowalski a studiat la Köln (Hochschule für Musik Rheinland), la Varşovia (Academia de Muzică Chopin), apoi a beneficiat de o bursă acordată de Witold Lutosławski la Vancouver Academy of Music. A debutat în aprilie 1989 la Varşovia, interpretând cu mare succes Concertul de pian de Witold Lutosławski, sub bagheta compozitorului. Publicaţia franceză Courrier International, cu ocazia intrării Poloniei în Uniunea Europeană, îl recunoaşte pe Paweł Kowalski, ca pe una dintre cele mai interesante personalităţi poloneze. Artistul a concertat în Europa, America de Nord şi America de Sud, în săli de prestigiu precum: Konzerthaus din Berlin, Salle Pleyel din Paris, Conservatorul din Bruxelles, Radio Kulturhaus din Viena, Tonhalle din Zürich, Béla Bartók din Budapesta, Estonia Concert Hall din Talin, Studioul de concerte Witold Lutosławski din Varşovia, sala Vratislav Lisinski din Zagreb, Salonul Dorado din Buenos Aires şi la Santiago de Chile. Paweł Kowalski a fost invitat la festivaluri precum: BBC Londra, Europalia, Chopin, Mozart-Varşovia, Carinthischer Sommer, Bachtage Potsdam, Concertus Moravie şi altele. A fost membru al juriului Concursului Internaţional de pian Johann Nepomuk Hummel de la Bratislava.

În concertul susţinut la Ateneul Român din Bucureşti, pianistul Paweł Kowalski a interpretat Concertul nr. 1 pentru pian şi orchestră în mi minor, op. 11 de Frédéric Chopin cu o aleasă simţire, surprinzând prin eleganţa expresiei, dar şi printr-o tehnică excelent adaptată splendidelor fiorituri ce împodobesc firul aurit chopinian.

În partea mediană, Romance. Larghetto, s-a auzit "acel cântec de dragoste întretăiat de vibraţii agitate, care se sting în pianissimo" (Ioana Ştefănescu). Paweł Kowalski urma, desigur, sfatul lui Frédéric Chopin adresat dedicatarului acestui concert pentru pian, Kalkbrenner: Romanţa trebuie cântată în aşa fel încât să lase impresia că privirea se odihneşte pe o privelişte familiară şi dragă ce trezeşte amintiri scumpe păstrate în suflet. De altfel, alegerea unui tempo infim mai mişcat decât cel al tradiţiei interpretative, a avut darul de a mări fluenţa muzicii, fără a impieta asupra aspectului ei de nocturnă. Se simte că Paweł Kowalski iubeşte părţile mediane ale concertelor lui Chopin. După încheierea strălucitorului Rondo final el a oferit publicului şi Adagio-ul din cel de-al doilea Concert în fa minor op. 21 (solo).

După pauză, dirijorul Horia Andreescu împreună cu Orchestra simfonică a Filarmonicii George Enescu au încântat numerosul publicul aflat în sala Ateneului Român cu o lucrare fascinantă: Suita Carmen de Bizet - Şcedrin. Maestrul Horia Andreescu şi-a ales un repertoriu cu mare priză la public. Artistul ştie într-un fel unic să obţină acel murmur în arhipianissimo al corzilor, ce pare că nu are o sursă precisă, dar conţine, datorită timbrării lui, o catifelare proprie marilor ansambluri ale lumii. Şi nu numai atât. Temperamentului său i se adaugă o capacitate de analiză instantanee şi de selectare rapidă. Din vasta paletă de intensităţi dirijorul optează tocmai pentru planul dinamic propice momentului muzical. În câteva fracţiuni de secundă decizia muzicală se transformă în gest dirijoral ferm şi eficient. Aşa se face că în interpretarea suitei Carmen pentru orchestră de coarde şi percuţie op. 37 de Rodion Şcedrin, după muzica lui Georges Bizet, se identificau cu uşurinţă caracteristicile muzicii spaniole, cu vehemenţa ritmică şi pasiunea ce provine din solaritatea şi preaplinul meselor cu tapas^[1] - dar şi a muzicii ruseşti, de asemenea pasională, însă cu prevalenta ei introspecţie, generând nostalgie. Erau surprinse toate faţetele minunatei orchestraţii realizate de Rodion Şcedrin. Îmbinarea tonului vibrant al corzilor cu armătura ritmică a actului dansant, conferită de culorile compartimentului de percuţie, a fost foarte reuşită. Acesta din urmă era împărţit în trei, cuprinzând o largă gamă de instrumente^[2] .

Una dintre celebrele teme era înfăţişată în sunet de clopote, dar ce diferenţă faţă de timbrul şi ethosul cantatei Clopotele de Serghei Rahmaninov? Ne mirăm astăzi cum de a fost interzisă în fosta Uniune Sovietică a anilor 1960, imediat după premieră, reprezentarea acestei suite Carmen op. 37 de Rodion Şcedrin. Justificarea de atunci era: lucrare jignitoare la adresa capodoperei lui Bizet. Totuşi, după intervenţia lui Dmitri Şostakovici, Suita a fost readusă pe scenele muzicale.

Întregul program al concertului simfonic de la Ateneul Român a fost un prilej de sărbătoare muzicală pentru public.

[1] Tapas lb. spaniolă tapar = a acoperi, aperitiv tradiţional în bucătăria andaluză.

[2] timpan, tobă mare, tobă mică, tobă de paradă, tobă napoleoniană, castaniete, talangă, marimbă, crotale, tamburină, Maracas, Tom-tom, Bongos, clopote, vibrafon, trianglu, bici, Guiro, Claves, cinele, Cocolo.