Ascultând acest program încercam o bucurie nespusă. Ceva din mine striga: Pământ! Se zăreşte pământ! Tonalismul curat şi solid beethovenian, prin emoţia inoculată, genera atâta stabilitate, încât binele spiritual mă copleşea.
Muzica Uverturii Egmont cu acordurile sale ferme, înlănţuite triumfal, suna olimpian. Orchestra simfonică, cântând arpegii gigantice (septime de dominantă desfăşurate), părea un masiv muntos, alcătuit din sunete etajate armonios, de unde erupea materie arzând. Vibraţii care, odată emise, deveneau pietre preţioase vii, nu lavă nimicitoare. Cantabilitatea ideilor expuse, atacurile precise şi compacte ale compartimentului suflătorilor, tremolo-ul tumultuos al corzilor, ritmica şi tempoul constant pe suprafeţe mari, toate confereau eroism. Vedeai parcă personajul uverturii, Egmont - viteazul ostaş olandez care a luptat împotriva cotropitorilor spanioli, fiind decapitat în anul 1568. Dirijorul Horia Andreescu, a oferit o versiune a Uverturii Egmont în pur stil beethovenian. La cea mai fină solicitare, ansamblul simfonic răspundea prompt, dozând sever intensităţile, atacând foarte precis şi cu sunet vibrat un pizzicato ori încheind simultan, cu siguranţă un acord, înaintea vreunei Pauze Generale scrise în partitură.
A concertat şi a susţinut recitaluri în SUA, Germania, Japonia, Marea Britanie, Franţa, Israel, Austria, Moldova, Grecia şi Ungaria. Daniel Goiţi a predat cursuri de master la University of Alabama Tooscalousa (SUA), fiind distins cu titlul de Visiting Artist-Teacher. Pianistul este invitat adesea în juriul unor concursuri de pian din România şi Moldova. El a realizat numeroase înregistrări (concertele de Ludwig van Beethoven, Serghei Rahmaninov, Felix Mendelssohn-Bartholdy, lucrări de Franz Liszt, Alexander Skriabin, Maurice Ravel şi George Enescu). În anul 2003 a fost nominalizat pentru premiile Prometeus. Regretatul Iosif Sava, în memorabilele Serate muzicale de la Televiziunea Română, atrăgea adesea atenţia asupra acestui muzician de mare perspectivă.
În concertul de la Ateneul Român, Daniel Goiţi a interpretat splendid Concertul nr. 1 pentru pian şi orchestră în Do major, op. 15 de Ludwig van Beethoven. (Acest concert a fost definitivat la Viena, în anul 1798, fiind dedicat prinţesei Odescalchi). O pianistică sobră, o frazare logic gândită, contraste dinamice puternice, o mare precizie ritmică (accente expresive ierarhizate), precum şi un perfect dialog cu orchestra, sunt câteva din calităţile vădite ale lui Daniel Goiţi, un artist pe care îl ascultăm poate prea rar în Bucureşti. El găseşte acel nivel de implicare care, printr-un miraculos echilibru serveşte în primul rând muzica, iar mai apoi personalizează interpretarea. Fascinantă a fost expunerea refrenului din rondo-ului final, Allegro. Prospeţimea şi umorul aminteau de spiritul lui Joseph Haydn, însă accentele marcate, erau proprii limbajului beethovenian.
În încheierea programului Beethoven am ascultat Simfonia nr. 5, în do minor, op. 67. Dramatism şi măreţie. Te simţeai extras din dimensiunile lumii acesteia. Formula ritmică iniţială, te obseda şi te absorbea în sine pur şi simplu. Prin intermediul secvenţelor şi a combinaţiilor "invadatoare" erai purtat con slancio pe trepte imaginare nesfârşite. Tema cornilor din debutul grupului tematic secund al primei părţi, Allegro con brio, suna plină de o generozitate nepământeană. Iar pregnanţa rostirilor, întărită de loviturile de timpan, căpăta o componentă tactilă. Parcă auzeai pulsul înainte de a recepta vibraţia cu urechile. Variaţiunile din partea a doua a simfoniei, Andante con moto, erau pline de graţie. Puntea dintre Scherzo şi Final a adus declanşarea modului major. Aici, dirijorul Horia Andreescu, împreună cu Orchestra simfonică a Filarmonicii George Enescu a realizat un moment agogic de mare inspiraţie. Mult timp după ce am părăsit sala de concert, m-a petrecut optimismul ultimei părţi a simfoniei. Simţeam mesajul Titanului de la Bonn încifrat: muzica poate asana răul lumii noastre meschine.
Publicul ce a umplut Ateneului Român a răsplătit cu ovaţii şi îndelungi aplauze interpretarea acestor capodopere.