Ziua 3, 8 mai 2010, Cinema Studio - Festivalul Filmului European, 2010

Ora 16:00
Metastaze / Metastases

Croaţia, 2009, 84'
dramă

Regia: Branko Schmidt
Scenariul: Ognjen Svilicic
Imaginea: Dragan Ruljancic
Montajul: Vesna Lazeta, Hrvoje Mrsic
Sunetul: Ognjen Obradovic
Producători: Stanislav Babic ,Vanja Sutlic
Cu: Rene Bitorajac, Franjo Dijak, Robert Ugrina, Rakan Rushaidat, Ivo Gregurevic
Distribuit de: Telefilm

Un film după un roman de Ivo Balenovic, despre un fenomen care se răspândeşte în societate ca o plagă, fără şanse de vindecare.

Patru tineri din Zagreb, care nu lucrează nicăieri, dependenţi de droguri şi fără vreo perspectivă, au ca singure preocupări consumul de alcool, bătăile, susţinerea fanatică a clubului de fotbal din localitate şi furturile.

Branko Schmidt a studiat o perioadă economia, după care s-a transferat la Academia de Arte Dramatice din Zagreb, departamentul regie de film şi televiziune. În 1982, a regizat Hildegard, o dramă pentru televiziune, desemnată cea mai bună producţie de acest gen la nivel naţional. Primul său film artistic de lungmetraj a fost Sokol Did Not Love Him (1988), cu care a obţinut premiul pentru debut la un festival din Croaţia. Între filmele artistice pe care le-a mai regizat se află Vukovar: the Way Home (1994), The Old Oak Blues (2000), Queen of the Night (2001) şi The Melon Route (2006).

Premii:
Premiul Big Golden Arena, Cel mai bun actor şi Cel mai bun machiaj - Festivalul de Film de la Pula, Croaţia, 2008

Ora 18:00
Kaméleon / Cameleon / Chameleon

Ungaria, 2008, 104'
dramă psihologică

Regia: Krisztina Goda
Scenariul: Réka Divinyi, Krisztina Goda
Imaginea: Tamas Babos, Buda Gulyás
Montajul: Zoltan Kovacs
Muzica: Gabor Madarasz
Cu: Ervin Nagy, Zsolt Trill, Gabriella Hámori, János Kulka, Sándor Csányi
Distribuit de: HungariCom

Un film despre oamenii pentru care minciuna este singurul mod de descărcare şi de construire a unei false imagini de sine. Cei care suferă de această boală îşi creează un trecut mai bun, pentru a avea un viitor mai bun. Cine e de vină? Individul sau societatea, prin presiunea intensă pe care o exercită asupra acestuia?

Gábor este om de serviciu. În costumul său de la lucru, trece uşor neobservat. Lucrează în tura de noapte şi încearcă să afle mai multe despre cei din jurul său, analizându-le cu grijă resturile menajere. Fiind aproape invizibil, nimeni nu-l suspectează că este, de fapt, un impostor ce îşi alege cu grijă victimele. Ţintele predilecte sunt femeile singuratice, deziluzionate, pe care le cucereşte şi cărora apoi le devalizează toate economiile. Gábor are un IQ neobişnuit de ridicat şi abilitatea de a-şi asuma diverse personalităţi, fiind un expert în manipulare. La un moment dat, o întâlneşte pe Hanna, o balerină cu răni fizice şi psihice, care întâmplător este şi fiica unui milionar. Nesigură şi vulnerabilă, Hanna pare a fi victima perfectă. Gábor pretinde a fi doctorul care o poate vindeca, o ofertă irezistibilă pentru o femeie disperată, însă este nevoie de eforturi considerabile pentru a o convinge de seriozitatea ofertei. Totul pare sa meargă conform planului până când Gábor se îndrăgosteşte de Hanna şi începe să se încurce în minciunile sale complicate, în final fiind nevoit să ia o decizie dificilă, de care nu mai pare atât de sigur: Hanna sau banii ei.

Krisztina Goda s-a născut în 1970, la Budapesta. A studiat regia de film la British National Film and Television School şi scenaristica la Şcoala de film de la UCLA. A regizat câteva scurtmetraje, documentare de televiziune şi reclame. Pe scena teatrului a regizat piesa lui David Auburn, Dovada, la Teatrul Merlin din Budapesta. Lungmetrajul ei de debut, Just Sex and Nothing Else (2005), a avut un mare succes. În 2006 a regizat respectatul film al mogulului de la Hollywood, Andy G. Vajna, despre Revoluţia Ungară din 1956, Children of Glory. Cel de-al treilea lungmetraj - Cameleon - a fost selectat în numeroase festivaluri şi s-a bucurat de un mare succes în rândul publicului şi criticilor, fiind ales să reprezinte Ungaria în cursa pentru Premiile Oscar 2010, secţiunea film străin.

Website: http://www.kameleonfilm.hu

Ora 20:00
Les herbes folles / Ierburi sălbatice / Wild grass
Franţa, 2009, 104'
comedie

Regia: Alain Resnais
Scenariul: Alex Réval, Laurent Herbiet
Imaginea: Éric Gautier
Montajul: Hervé deLuze
Muzica: Mark Snow
Cu: Mathieu Amalric, Sabine Azéma, Anne Consigny, Emmanuelle Devos, André Dussollier
Distribuit de: Independenţa Film

"Am fost atras de aceste personaje care se încăpăţânează să urmeze nişte forţe total iraţionale, asemeni buruienilor care cresc acolo unde nu te aştepţi. Cu toţii suntem nişte ierburi sălbatice iţite printre crăpăturile asfaltului.
Marguerite şi Georges n-au niciun motiv să-şi vorbească, cu atât mai puţin să aibă o relaţie amoroasă. Şi cu toate astea..." Alain Resnais

Marguerite nu şi-ar fi închipuit că cineva îi va fura poşeta la ieşirea dintr-un magazin. Cu atât mai puţin că hoţul îi va arunca lucrurile în parcarea unui centru comercial. În ceea ce-l priveşte pe George, dacă nu şi-ar fi putut imagina asta, nu s-ar fi aplecat pentru a le aduna.

Alain Resnais s-a născut în 1922 la Vannes. La 14 ani a filmat primul său scurtmetraj, o adaptare după Fantomas. Era interesat de fotografie, pictură, benzi desenate şi literatură, facând o pasiune pentru scrierile lui Harry Dickson, Marcel Proust şi André Breton. Visa să ajungă librar, dar în 1943 a fost admis la Institutul de Înalte Studii Cinematografice, secţia montaj.

Cariera sa de regizor a început în 1948 cu Van Gogh, un scurtmetraj documentar. În 1956 a obţinut premiul Jean-Vigo pentru Nuit et brouillard, devenit un film de referinţă pe tema deportărilor. În 1959 a realizat primul lungmetraj, scris de Marguerite Duras - Hiroshima mon amour şi se impune în cinematografie prin angajamentul social şi politic şi prin îndrăzneala subiectelor. A urmat La Guerre est finie (Premiul Louis-Delluc, 1966), apoi o participare la filmul colectiv Loin du Vietnam, şi la manifestul utopic L'An 01. Memoria şi imaginarul revin în filmele L'Année dernière à Marienbad (Leul de aur la Veneţia, 1961), cineroman scris împreună cu Alain Robbe-Grillet, Muriel, ou le Temps d'un retour (1964) şi Providence (1977).

A abordat şi zona SF (Je t'aime, je t'aime, 1968), teatrul de bulevard (Mélo, 1986), teatrul filmat (Smoking / No Smoking, 1993) benzile desenate (I Want to Go Home), varietăţile (On connait la chanson, 1997) şi chiar opereta (Pas sur la bouche, 2003). Cu filmul puzzle, cadenţat de intervenţiile lui Henri Laborit - Mon Oncle d'Amérique -, câştigă Marele Premiu la Cannes în 1980. Filmul Cœurs (2006), scris de dramaturgul Jean-Michel Ribes, se vrea un fel de sinteză a preocupărilor sale artistice. A fost de opt ori nominalizat la premiile César pentru cea mai bună regie şi este singurul cineast care a primit trei premii César pentru cel mai bun film: Providence (1978), Smoking / No Smoking (1994) şi On connaît la chanson (1998).

Les herbes folles reprezintă ecranizarea romanului scris de Christian Gailly - L'Incident. Mare amator de benzi desenate, Resnais a încredinţat afi?ul filmului unuia dintre cei mai străluci?i reprezentanţi francezi, Blutch.

Premii şi nominalizări:
Premiu special pentru întreaga carieră şi pentru contribuţia excepţională la istoria filmului - Festivalul de film de la Cannes, 2009
Nominalizat la 5 categorii -Premiile César, 2009

Website: http://www.lesherbesfolles-lefilm.com