În contextul în care cele mai bine cotate ansambluri orchestrale bucureştene acceptă cu greu să programeze o primă audiţie de muzică românească iar numele unor maeştrii consacraţi ai creaţiei autohtone au dispărut în negura uitării, în contextul în care ni s-au "americanizat" posturile de TV, o mare parte a emisiunilor radiofonice precum şi podiumurile concertelor de divertisment live, în România şi în lume evoluează o formaţie orchestrală stabilă alcătuită din muzicieni profesionişti care-şi permit să prezinte în faţa publicului atât partituri româneşti de la începutul secolului XX, cât şi prime audiţii absolute.
Provenit din rândul interpreţilor virtuozi, dirijorul Philarmoniei - Nicolae Iliescu - recunoaşte explicit că experienţa celor doi ani de aspirantură petrecuţi la Moscova şi-a pus amprenta asupra carierei sale dirijorale. În colaborarea sa cu ansamblul, un loc important îl ocupă disciplina riguroasă, respectul total faţă de partitură, dar şi comunicarea empatică dintre dirijor şi instrumentişti, fără de care rezultatul muncii ar rămâne la stadiul de simplă parcurgere a textului cu reliefuri eterogene.
Evident, nu e deloc simplu să interpretezi, succesiv într-un acelaşi concert, piese atât de diferite ca scriitură şi expresivitate precum Pastorale Bănăţene op. 65 de Doru Popovici, 5' of millenium pentru orchestră de coarde de Liviu Dănceanu, Momente, concertino pentru orchestră de coarde de Irina Odăgescu şi, în încheiere, Divertismentul lui Adrian Iorgulescu. Explozia de structuri ritmice, arcuirile melodice personalizate ale fiecărui demers în parte, curbele dinamice şi evantaiul opţiunilor timbrale solicită la maximum concentrarea protagoniştilor actului interpretativ de formulă camerală, oricât de bine ar fi asimilat, deja, programul. Dar, în mod cert, afinitatea pentru muzica de calitate este cea care îşi spune cuvântul aici, efortul instrumentiştilor trecând neobservat în favoarea implicării intelectual-afective a acestora în "carnea" substanţei sonore. În general, membrii Philarmoniei cântă cu entuziasm, identificându-se - în egală măsură - cu reperele clasice, romantice ori moderne pe care le au în repertoriu; aş spune însă că, pentru Philarmonia, această implicare este mai vizibilă în cazul opusurilor româneşti decât la alte ansambluri similare. Rezultatul? Orchestra este invitată permanent în ţară şi în lume, la festivaluri; de exemplu, în toamna lui 2010 va fi oaspetele festivalurilor de la Bacău (de muzică nouă) şi, respectiv, Târgu Mureş ("Constantin Silvestri"). Îi dorim succes, mulţumindu-le - atât dirijorului cât şi instrumentiştilor - pentru seriozitate, profesionalism şi, mai ales, pentru dragostea faţă de "Cenuşăreasa" sălilor de concert: muzica românească!
