Pieces of April / Cină cu bucluc - Un titlu banal pentru un film extraordinar

Cei care au tradus acest film intitulat în original Pieces of April au făcut o mare greşeală punîndu-i ca titlu Cină cu bucluc. Filmul se pierde astfel, dă impresia că ar fi o comedioară cretină, cînd nu e deloc aşa. Atunci cînd scenaristul şi regizorul (debutant) Peter Hedges i-a spus Pieces of April, folosindu-se de numele eroinei, de Ziua de Thanksgiving şi al ei curcan, de stilul întretăiat al naraţiunii, efectul "făcea sens". La noi, nu e prima oară cînd o spunem, se preferă adaptări ale titlului original, adaptări uneori foarte libere, care trimit într-o cu totul altă direcţie.

Pieces of April merge pe linia minimalismului, derutîndu-te şi făcîndu-te o bună bucată de vreme să te aştepţi la o tragedie iminentă. Totul se petrece într-o zi, ziua de Thanskgiving, cînd de regulă cei dragi ar trebui să fie împreună şi să mănînce curcan la tavă. April locuieşte la New York cu iubitul ei şi se apucă să gătească (deşi habar n-are şi foloseşte conserve), numai pentru că şi-a invitat familia din alt oraş. Relaţiile lor sunt viciate. Mama e bolnavă de cancer, sora-model e o tîmpită, fratele face poze (un fel de a-şi asuma neimplicarea), bunica e senilă, iar tatăl încearcă să-i împace pe toţi. Hedges duce în paralel cele două trasee. Unul cuprinde pregătirile lui April pentru tentativa ei de împăcare cu familia - pregătirea curcanului (vedem pînă şi golirea lui) şi căutarea unui cuptor pentru că cel de acasă nu mai funcţionează. April bate la toate uşile din sordidul bloc şi dă peste fel de fel de oameni - peste un cuplu de negri săritori, un englez dus cu pluta, o familie de chinezi mici şi calzi. Celălalt traseu este cel automobilistic, al familiei lui April, o familie dată peste cap de boala mamei - reacţiile tuturor sunt exagerate, cînd înveninate, cînd fals amabile. În aceeaşi măsură în care toţi sunt terifiaţi de ideea morţii iminente şi le sare inima din piept cînd mama stă mai mult la toaletă ori adoarme. Filmînd cu camera sprinţară, de la un moment dat şi pe video, Hedges surprinde luminile crude ale vieţii familiale de zi cu zi, fără să exagereze ori să dea în patetic. Oamenii nu sunt perfecţi, ei au ucigătoare crize de cinism chiar dacă se iubesc. Impresia pe care ţi-o dă filmul este că taie pe viu (în timp ce curcanul se coace în cuptor). Oamenii nu au mereu reacţii explicabile dramaturgic ori în orice alt fel. Vecinul englez cu figură şi maniere de psihopat o linişteşte pe căţeaua sa Bernadette în legătură cu vecina April şi îi spune, mîngîind-o: "Stai cuminte. Nu muşcă" (adică fata nu muşcă). Dar personajele din film chiar "muşcă" de frică, aşa cum face mama (interpretată genial de Patricia Clarkson, nominalizată în consecinţă la Oscar), pe care boala o sperie şi o îndepărtează de ai săi, dar o şi face să-i manipuleze.

Cu toată desfăşurarea de teme grele, distilate în gesturile mărunte ale unei singure zile, filmul nu are nici o undă de melodramatic. Din contra, sunt secvenţe de un umor excelent, pe care numai în viaţa de zi cu zi îl găseşti. Pe dedesubtul tuturor se strînge însă şi curge la final o umanitate înţeleaptă şi senină. Bunele sentimente apar ca după furtună. Toată familia plus chinezii, mulţi, muţi şi veseli, se strîng în jurul curcanului. Fratele lui April, care se ocupă cu confecţionatul amintirilor, face fotografii, iar finalul filmului este o înşiruire a unor stop-cadre cu oameni îndulciţi de conflicte şi suferinţe, care par să înţeleagă în al 12-lea ceas că numai iubirea îi salvează.

Alegînd să pună "bucluc" în titlu, românii au minimalizat drama din film. Într-adevăr, cancerul e un bucluc. E cam nasol să te pricopseşti cu el. Pe de altă parte, însă, aşa futil şi uşor glumeţ cum sună, titlul te face după ce vezi filmul să te gîndeşti că gesturile noastre mărunte au în spate un fundal determinant grav, uneori dramatic. Acesta se răsfrînge, aşadar, pînă şi în prepararea curcanului.