Dupa proiecţia de la Montreal, majoritatea discuţiilor iniţiate de spectatori au fost despre magie, mit şi obiceiurile precreştine în tradiţia românească, aşa cum apar ele şi în Europolis. Regizorul a povestit spectatorilor despre tradiţiile ancestrale româneşti, pe care adesea sunt construite horror-urile sau thriller-urile cinematografului de azi: "Foarte mulţi oameni, mai ales în satele izloate din Carpaţi, sau de la Dunăre, practică şi astăzi obiceiuri precreştine. Nici biserica creştină, nici comunismul nu au reuşit să împiedice practica acestor datini foarte vechi. Dacă ele se perpetuă şi astăzi, după atâtea secole, cred că ele au o dimensiune profundă, metaistorică."
"Europolis este un eastern balcanic - încântat de universul fantastic al prozei lui Mircea Eliade", spune Cornel Gheorghiţă. În micul port al Sulinei soseşte o telegramă din Franţa: Luca, pe care toată lumea îl ştia îngropat de mai bine de 50 de ani în cimitirul de la marginea oraşului, tocmai a murit. Sora lui, Magdalena (interpretată de Adriana Trandafir), însoţită de fiul ei, Nae (jucat de Áron Dimény), trebuie să plece în Franţa pentru a lua în primire "moştenirea". Ajunşi la celălalt capăt al continentului, pe malul Atlanticului, cei doi îl întâlnesc pe şamanul Ata, prietenul cel bun a lui Luca, care le dezvăluie ultima dorinţă a acestuia înainte să moară. Moartea lui Luca le marchează drumul de întoarcere mai mult decât Magdalena şi Nae şi-ar fi putut închipui. "În această tranziţie instabilă, sufletul întâlneşte îngerii, vămile văzduhului, diavolii, îngerii păzitori", spune regizorul.
"Filmul ne încântă cu o naraţiune vizuală originală, în acelaşi timp paradoxal clasică. El atinge o profundă umanitate conducând spectatorul cu subtilitate într-o lume magică, unică, proprie filmului", declară Marie-Catherine Marchetti, membră a juriului, adaugând că Menţiunea specială a fost "creată" de juriu pentru a recompensa originalitatea acestui film umanist.
"Contrar «modei» de astăzi a cinematografului de autor, (hiper)realist, Europolis nu-şi propune o imitare a realităţii, în nici un caz", spune regizorul. "Realitatea constituie doar un punct de plecare către o incursiune imaginativă a sufletului omenesc care, după sfârşitul vieţii sale pe pământ, se-ndreaptă către Judecata de Apoi - aşa cum o regăsim în tradiţia noastră", adaugă el.
Sicriul în formă de măgar în care personajul Luca este adus din Franţa a generat, la un moment dat, controversă în rândul spectatorilor. "În nordul României, la Săpânţa, există un cimitir înscris în patrimoniul Unesco, unde un artist popular, Stan Ioan Pătraş, a inscripţionat pe crucile din cimitir, cu umor şi ironie, imagini şi câteva cuvinte despre defunctul care zace în groapă. Sicriul din film este inspirat dintr-un obicei din Ghana ce a apărut prin anii '50, unde un oarecare Ata Owoo a avut ideia să facă altfel de sicrie decât cele cu care suntem obisnuiţi. Aşa cum şi artistul popular din Săpânţa a făcut-o la noi pe cruci", povesteşte Cornel Gheorghiţa. Totodată, sicriul în formă de măgar a fost ales dintr-un motiv practic. "Narco-traficanţii din America de Sud folosesc deseori termenul de «măgar» sau «asin» pentru a-i desemna pe cei care trec drogurile cu avionul ascunzând marfa în stomac, fie ei oameni, şerpi sau alte animale. În film este vorba de transportul unei «comori». Pe de altă parte, măgarul este un animal curat şi eu aveam nevoie de un suflet în film, de un suflet curat. Desigur ne putem duce şi cu gândul la măgăriţa lui Balaam, cea care «vede» îngerul înaintea stăpânului ei, înaintea omului. Este, cred, curăţenia sufletului ce-i permite să vadă mesagerul Domnului, puritate sufletească ce accentuează simţurile cunoaşterii", spune regizorul.
Juriul Zénith-ului pentru debut al celei de-a 34-a ediţii a festivalului a fost format din Christian Gaines (SUA), Marie-Catherine Marchetti (Franţa) şi Ivan Trujillo (Mexic). Alături de Menţiunea specială a Juriului pentru debut, acordată lui Cornel Gheorghiţă, Zenith-ul de Aur pentru lungmetraj de debut a fost acordat filmului Amore Liquido, de Marco Luca Cattaneo (Italia). Contre-Mouvement, de Andrey Stempkovsky (Rusia), a primit Zénith-ul de Argint, iar Le sentiment de la chair, de Roberto Garzelli (Franţa), pe cel de bronz.
Regizor, producător, scenarist, Cornel Gheorghiţă este, de 20 de ani, profesor la ESAV (Ecole Supérieure d'Audiovisuel - Universitatea Toulouse II), iar din 2001, la ESMA (Ecole Supérieure des Métiers Artistiques), în Toulouse. Printre filmele semnate de el până acum se numără documentarele Fanfaron Fanfaron, Mascarade şi scurtmetrajele Epava, Ziua începe noaptea, Luna Pork, Say Joe etc.
Europolis a primit premiul HBO/TIFF 2005 pentru cel mai bun scenariu de lungmetraj, fiind şi printre scenariile premiate în 2008, la Paris, la Festivalul European de Film Independent (ECU). Din distribuţie mai fac parte Elena Popa, Dorin Andone, Joseph Otteno, Petrică Nicolae, Adina Cartianu, Ionela Nedelea.
O co-producţie Gheorghiţă srl (România), Cinepay & TaraFilms (Franţa) şi susţinut de Centrul Naţional al Cinematografiei, Eurimages, Societatea Română de Radiodifuziune, Région Midi-Pyrénées, Région Poitou-Charentes, Dépt. de la Charente Maritime, ESAV Toulouse (Franţa), Europolis porneşte de la scenariul scris de Cornel Gheorghiţă, Adina Dulcu şi Loïc Balarac, imaginea fiind semnată de Ovidiu Mărginean. Filmul va intra în circuitul cinematografelor din ţară în 26 noiembrie 2010.
Fondat în 1977, Festival des Films du Monde de la Montréal este unul dintre cele mai cunsocute şi apreciate festivaluri de film, FIAPF (Federaţia Internaţională a Asociaţiilor Producătorilor de Film) recunoscându-l ca singurul festival de categorie A din America de Nord, stând astfel alături de alături de Cannes, Berlin sau Veneţia. Ideea care stă la baza organizării acestui festival este independenţa, atât a festivalului ca instituţie, cât şi a filmelor şi a autorilor promovaţi aici. Cu o selecţie de filme din peste 70 de ţări, Festivalul de la Montréal, care în 2010 a avut loc în perioada 26 august - 6 septembrie, este unul dintre cele mai importante evenimente cinematografice din America de Nord ce susţin filmul de autor. Pentru multe nume importante din istoria cinematografului independent, cum ar fi Jean-Jacques Beineix, Alexander Payne, Andrzej Zulawski sau Xavier Beauvois, festivalul a însemnat un loc de lansare. Pentru alţii, ca Jiri Menzel, Jim Sheridan, Carlos Saura, Raul Ruiz, Montréal a însemnat confirmarea.
