Nicu Alifantis:
Umblă vorba prin târg, cum că ar fi patru nebuni ce aleargă de la palat la circ, purtând pe braţe, cu disperare, tandreţuri muribunde şi strigând în gura mare cum că e mai bine să iubeşti decât să te laşi călcat în picioare de propria iubire...
Alexandru Andrieş:
"Cei patru corifei
(Doar pentru femei)
Strânşi iar de Mitran
Apar şi-n acest an..."
...iar eu de-abia aştept, ce idee frumoasă: să cânţi doar cu chitara, împreună cu nişte vechi prieteni, aşa cum nu s-a mai întâmplat de o groază de ani!!! Bine, dar publicul...ce-nseamnă asta, publicul ştiu sigur că de-abia aşteaptă, ce poate fi mai adevărat decât un astfel de spectacol, James Taylor chiar are un cântec – Me And My Guitar (nici nu-i nevoie de traducere, nu-i aşa?) şi asta spune tot din punctul meu de vedere: aşa că nu mai încercaţi să faceţi din ţânţar armăsar, o să fie patru prieteni în luminile reflectoarelor şi cântecele lor, care vor umple aşa de repede spaţiul dintre scenă şi public încât, în câteva secunde, ca prin vrajă, nici n-o să mai existe decât atmosfera caldă şi binefăcătoare şi senzaţia că timpul s-a oprit în loc, să asculte şi el...
Nu credeţi?
Veniţi acolo – şi vorbim după aia!!!