Cvartetul de coarde Con Tempo - alcătuit din Bogdan Şofei - vioara I, Ingrid Nicola -vioara a II-a, Andreea Banciu - violă şi Adrian Mantu - violoncel, cărora li s-a alăturat acordeonistul Timo Kinnunen - a evoluat marţi 19 octombrie 2010 în sala Ateneului Român, interpretând un program divers şi incitant: Cvartetul de coarde «Music in Square» (primă audiţie românească) de Maya Badian, Cvintetul pentru cvartet de coarde şi acordeon «Why me?» (primă audiţie absolută) de Anna Veismane, Passacaille (aranjament pentru acordeon) de Georg Muffat, Les Anges (aranjament pentru acordeon) de Olivier Messiaen, Cvartetul de coarde «Black Angels» (primă audiţie românească) de George Crumb şi «Five Tango Sensations» pentru cvartet de coarde şi acordeon de Astor Piazzolla. Recitalul a fost organizat de Institutul Cultural Român, în colaborare cu Filarmonica George Enescu din Bucureşti. Un recital cameral plin de spirit, tinereţe, spontaneitate şi înaltă artă interpretativă.
Cvartetul de coarde Con Tempo a fost înfiinţat în anul 1995 de către actualii săi membrii, pe atunci studenţi ai Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti. Formaţia camerală a câştigat numeroase premii internaţionale la concursuri precum: Valentino Bucchi (Roma) - Premiul I, Brahms (Hamburg) - Premiul II, Schubert (Gratz) - Premiul III, Die Grosser Förderpreise (München) şi, de asemenea, Premiul III şi Premiul publicului la Concursul Internaţional pentru Cvartet (Londra). Până în anul 2002 formaţia a deţinut poziţia de Chamber Music Fellows la Royal Academy of Music din Londra. Din anul 2003, ansamblul este Cvartet în rezidenţă la Galway (Irlanda). Cvartetul Con Tempo a participat la festivaluri de renume precum: Europa Musicale Festival (München), Haydn Festival (Eisenstadt), Berliner Festwochen, Festival Classique au Vert (Paris) şi Festivalul Internaţional «George Enescu» (Bucureşti), colaborând cu Emma Johnson, Martin Lovett, Bruno Giuranna, Hugh Tinney, John Feeley şi Martin O'Connor. Cvartetul a efectuat o serie de turnee internaţionale, cântând în faţa unor mari personalităţi ai lumii (de pildă Papa Ioan Paul al II-lea, la Vatican). Din discografia ansamblului de coarde amintim: Joseph Haydn - Cvartetul de coarde în Mi bemol major, op. 20, nr. 1 şi Cvartetul de coarde în Re major, op. 20, nr. 4; Wolfgang Amadeus Mozart - Cvartetul de coarde în Si bemol major, K.V. 458 (Vânătoarea); Ludwig van Beethoven - Cvartetul de coarde în Do major, op. 59, nr. 3 (Razumovsky), Giacomo Puccini - Chrysanthemums şi Dmitri Şostakovici - Cvartetul de coarde nr. 14 în Fa diez major, op. 142.
În deschiderea serii muzicale de la Ateneu, violoncelistul formaţiei, Adrian Mantu, s-a adresat publicului, prezentând pe scurt lucrările muzicale (majoritatea prime audiţii în România), iar mai apoi, a spus cu umor, că această formaţie este un fel de ABBA clasic, deoarece este alcătuită tot din două cupluri căsătorite.
Cel mai interesant opus interpretat a fost Cvartetul de coarde «Black Angels» (Îngeri negri) o lucrare - la vremea ei - de avangardă, a secolului 20, compusă de americanul George Crumb. Scrisă în urma războiului din Vietnam, lucrarea a fost dedicată Cvartetului Stanley, fiind datată 13 martie 1970 şi supranumită 13 imagini din Ţinutul Întunecat. În cadrul acestei muzici programatice se succed tablouri sonore halucinante (Noaptea insectelor electrice, Sunete de oase şi fluiere, Clopote pierdute, Muzica diavolului, Pavana Lachrymae, Îngerii Negri, Sarabanda La Muerte Oscura, Muzica lui Dumnezeu şi Voci antice), în care timbrurile sunetelor par a se ivi dintr-o altă lume, probabil o lume a-umană, in tempori belli. Scriind acest cvartet, Crumb a făcut o sondare a viziunii mistice asupra universului, utilizând tehnici timbrale extinse (instrumente amplificate electric prin microfoane de contact, sonorităţi de pahare de cristal, tam-tam, maracas, lovituri în cutia de rezonanţă a instrumentului de coarde, vorbit în şoaptă şi scandare ritmată a unor numere simbolice precum 7 şi 13). Publicul a asistat la o manifestare scenică densă şi complexă. Fiecare dintre cei patru interpreţi contribuia la iniţierea, menţinerea şi transformarea unui straniu sonotop. În cele trei mari secţiuni ale lucrării (Despărţirea, Absenţa şi Reîntoarcerea), vioara reprezenta muzica diabolică, iar violoncelul, vocea lui Dumnezeu.
După 40 de ani de la prima ei audiţie, această lucrare se percepe ca o creaţie firească, profundă, nicidecum ca ceva experimental. Totul are aici sens. Deşi onomatopeele inundau scena (zbârnâitul unui roi de insecte zburătoare, acel Cloc plescăit, recitări cvasi-magice, glissando-uri miorlăite şi rostiri repetate ducu-ducu, bum-pa, trinotat, sieben, dreizehn) alternau cu zgomotele efective (scrâşnituri cu arcuşul tras după căluş, pocniri ale instrumentului şi tremolo-uri isterice), urmăream fascinat ecoul muzicii acesteia în 'oasele' neuronale ale craniului meu. Violoncelul era ţinut uneori cu capul în jos şi piciorul de sprijin în sus; viola pe partea laterală a gâtului, iar vioara sub braţul drept, precum o mandolină.
Aşa se face că momentul accidental al ruperii corzii violistei a întrerupt pentru câteva minute executarea lucrării atât de natural, de parcă făcea parte din scenariu.
Un moment interesant a fost trio-ul paharelor de cristal umplute cu apă (acordate) făcute să şuiere cu arcuşul, peste care se suprapuneau flageoletele violoncelului solistic. La sfârşitul lucrării iluminarea scenei a dispărut câteva secunde. Interpreţii au realizat o versiune plină de autenticitate. Grija pentru detaliu, unitatea mişcărilor instrumentale, convingerea intervenţiilor, diversitatea timbrală şi coordonarea ritmică sunt câteva calităţi remarcabile ale cvartetului Con Tempo.
Acordeonistul finlandez Timo Kinnunen a încântat publicul (printre care foarte mulţi tineri) atât prin spiritul său improvizatoric, cât şi prin rigoarea interpretării unor variaţiuni stricte grupate într-o minunată passacaglie (Georg Muffat). Minunat a sunat acea cadenţă picardiană ce a încheiat lucrarea. În piesa Les Anges am remarcat un sunet limpede, aerian, care sugera lumea păsărilor - îngeri, atât de dragă lui Olivier Messiaen, organistul, compozitorul, teoreticianului şi ornitologului francez din secolul 20. Timo Kinnunen se exprimă cu o uşurinţă fantastică. Ascultându-l începi să iubeşti tonul acestui instrument arareori în postură solistică. Este un artist desăvârşit. De altfel, Timo Kinnunen a câştigat Campionatul Mondial de Acordeon la numai 16 ani. El a abordat muzică de jazz,dar şi muzică clasică, colaborând cu compozitori precum: Astor Piazzolla, John Cage, Vinko Globokar, Alvin Curran şi Jukka Tiensuu. Muzicianul predă acordeonul, improvizaţia şi muzica de cameră la Conservatorul din Oulu (Finlanda).
Ciclul Five Tango Sensations (Cinci senzaţii de tango), compus de creatorul stilului tango nuevo, Astor Piazzola, a indus o starea de lâncezeală plăcută, o zacere în semiobscuritatea armoniilor îmbietoare sud-americane. Remarcabil a fost realizat momentul din Loving, în care bandoneon-ul (acordeon cu butoane) improviza, acompaniat de un coral al corzilor. În secţiunea finală, Fear, stilul fugato se îmbina miraculos cu accentele temperamentale ale tango-ului.