În micul port al Sulinei soseşte o telegramă din Franţa: Luca, pe care toată lumea îl ştia îngropat de mai bine de 50 de ani în cimitirul de la marginea oraşului, tocmai a murit. Sora lui, Magdalena (interpretată de Adriana Trandafir), însoţită de fiul ei, Nae (jucat de Áron Dimény), trebuie să plece în Franţa pentru a lua în primire «moştenirea». Ajunşi la celălalt capăt al continentului, pe malul Atlanticului, cei doi îl întâlnesc pe şamanul Ata (Joseph Otteno), prietenul cel mai bun al lui Luca. El le dezvăluie ultima dorinţă a acestuia înainte să moară. Moartea lui Luca le marchează drumul de întoarcere mai mult decât Magdalena şi Nae şi-ar fi putut închipui. "În această tranziţie instabilă, sufletul întâlneşte îngerii, vămile văzduhului, diavolii, îngerii păzitori", spune regizorul.
Sicriul în formă de măgar în care personajul Luca este adus din Franţa a generat, la un moment dat, controversă în rândul spectatorilor care l-au văzut, în septembrie, în cadrul festivalului de la Montréal. "În nordul României, la Săpânţa, există un cimitir înscris în patrimoniul Unesco, unde un artist popular, Stan Ioan Pătraş, a inscripţionat pe crucile din cimitir, cu umor şi ironie, imagini şi câteva cuvinte despre defunctul care zace în groapă. Sicriul din film este inspirat dintr-un obicei din Ghana ce a apărut prin anii 1950, unde un oarecare Ata Owoo a avut ideea să facă altfel de sicrie decât cele cu care suntem obisnuiţi. Aşa cum şi artistul popular din Săpânţa a realizat la noi pe cruci", povesteşte Cornel Gheorghiţă.
Totodată, sicriul în formă de măgar a fost ales dintr-un motiv practic. "Narco-traficanţii din America de Sud folosesc deseori termenul de «măgar» sau «asin» pentru a-i desemna pe cei care trec drogurile cu avionul ascunzând marfa în stomac, fie ei oameni, şerpi sau alte animale. În film este vorba de transportul unei «comori». Pe de altă parte, măgarul este un animal curat şi eu aveam nevoie de un suflet în film, de un suflet curat. Desigur ne putem duce şi cu gândul la măgăriţa lui Balaam, cea care «vede» îngerul înaintea stăpânului ei, înaintea omului. Este, cred, curăţenia sufletului ce-i permite să vadă mesagerul Domnului, puritate sufletească ce accentuează simţurile cunoaşterii", spune regizorul.
Filmul lui Cornel Gheorghiţă a primit Menţiunea specială a Juriului la "Festival des Films du Monde" - Montréal, 2010, festival internaţional de categorie A. "Filmul atinge o profundă umanitate conducând spectatorul cu subtilitate într-o lume magică, unică, proprie filmului", spune Marie-Catherine Marchetti, membră a juriului de la Montréal, adaugând că Menţiunea specială a fost "creată" de juriu pentru a recompensa originalitatea acestui film umanist.
Regizor, producător, scenarist, Cornel Gheorghiţă este, de 20 de ani, profesor la ESAV (Ecole Supérieure d'Audiovisuel - Universitatea Toulouse II), iar din 2001, la ESMA (Ecole Supérieure des Métiers Artistiques), în Toulouse. Printre filmele semnate de el până acum se numără documentarele Fanfaron Fanfaron, Mascarade şi scurtmetrajele Epava, Ziua începe noaptea, Luna Pork, Say Joe etc.
Europolis a primit premiul HBO/TIFF 2005 pentru cel mai bun scenariu de lungmetraj, fiind şi printre scenariile premiate în 2008, la Paris, la Festivalul European de Film Independent (ECU). Din distribuţie mai fac parte Elena Popa, Dorin Andone, Joseph Otteno, Petrică Nicolae, Adina Cartianu, Ionela Nedelea.
O co-producţie Gheorghiţă srl (România), Cinepay & TaraFilms (Franţa) şi susţinut de Centrul Naţional al Cinematografiei, Eurimages, Societatea Română de Radiodifuziune, Région Midi-Pyrénées, Région Poitou-Charentes, Dépt. de la Charente Maritime, ESAV Toulouse (Franţa), Europolis porneşte de la scenariul scris de Cornel Gheorghiţă, Adina Dulcu şi Loïc Balarac, imaginea fiind semnată de Ovidiu Mărginean.
