Fiecare apariţie a Ansamblului "Intercontemporain" reprezintă un eveniment. Aşa s-a întâmplat şi în seara zilei de 3 decembrie 2010 când soliştii grupului au prezentat şase piese din ciclul Sequenza de Luciano Berio. Nimic mai potrivit pentru a-i admira pe aceşti artişti de formaţie clasică într-o demonstraţie de virtuozitate, pasiune şi înţelegere a noii muzici.
Luciano Berio, scriind aceste partituri, a vrut să ne facă să vedem şi o altă faţă a instrumentelor, într-o încercare de a scăpa de prejudecăţile acumulate în veacuri. Nu este uşor să accepţi flautul drept un instrument polifonic, vioara ca suport al unui discurs clavecinistic, tip toccată, agresivitatea... harpei sau violoncelul transformat în instrument de percuţie. Sunt tot atâtea motive de a aprecia deschiderea soliştilor Emmanuelle Ophèle - la flaut, Diego Tosi, violinist laureat al Concursurilor Internaţionale Paganini de la Genova şi Ceaikovski de la Moscova, apoi Frédérique Cambreling la harpă, Alain Damiens, căruia Elliott Carter i-a dedicat Concertul pentru clarinet, trombonistul Benny Sluchin, doctor în matematică, cercetător la IRCAM şi profesor de scriitură muzicală la Conservatorul din Paris şi în fine, Pierre Strauch - violoncelist şi compozitor.
La Paris, muzica nouă sună bine şi datorită Ansamblului "Intercontemporain", care prin apariţia sa a încheiat seria concertelor propuse de Centrul "Georges Pompidou" în anul 2010.