Manhă de carnaval - Piaţa Roosevelt

Ce carnaval imaginat de Afrim şi Iuliana Vîlsan în Piaţa Roosevelt! Al curvelor, travestiţilor, traficanţilor de droguri, al oamenilor nefericiţi şi singuri. Cred că textul lui Dea Loher n-a fost nicicând mai viu, ca pe 13 noiembrie 2010 pe scena Operetei în Festivalul Viaţa e frumoasă, 2010.
 
O piaţă care colcăie de viaţă. Şi de moarte. Fără intenţie de rimă, ăsta e locul în care destinele curvelor se întâlnesc cu cele ale femeilor cinstite, unde moştenitorii de fabrici de armament se îndrăgostesc de crainice, pardon, crăiese, de bingo, şi unde viaţa se transformă în moarte cât ai zice peşte. Peşte!
 
Miroase a portocale, probabil cei din primul rând simt odoruri înţepătoare, crăciuneşti. Mirador are stomacul ciuruit de acidul portocaliu, miedor, miradoare, şi doare. Mundo se pierde într-un păienjeniş à la Almodóvar, continuă să cureţe coji de portocale, pe care apoi le scuipă peste tot, băloase, albe, mestecate. Şi trupul lui viu, dezbrăcat, pare sculptat în marmura lui Rodin şi amplasat în verdele cimitirului, verdele grădinii Musée Rodin. Şi trupul lui mort, ciuntit ca portocalele de coajă, arată ca o lebădă neagră cu aripa ruptă.

Întunericul deformează obiectele şi oamenii în Piaţa Roosevelt. Bărbaţii devin femei frumoase, care îşi vând trupurile, niciodată sufletul. Marţienii verzi cu capul mare şi chel devin vizibili de dragul prostituatelor şi femeile trecute de prima tinereţe iubesc pisici şi curve deopotrivă. Chestia e că toate aceste curve, şi Aurora, şi Bibi, şi Suzana, nu se deosebesc în esenţă cu nimic de fata de la bingo sau de Concha, secretara care miroase a pipi de pisică, a trash, a boală, a cancer, a moarte. Toate aşteaptă ziua de mâine şi noaptea de acum.
 
Câteodată frumuseţea e în putregai.