Deşi este un film interesant, fascinant şi convingător, în sine, el va fi considerat consistent mai slab decât ecranizarea lui Tarkovski de fanii acestuia, şi remarcabil de plictisitor de amatorii de SF tradiţional.
Când Steven Soderbergh a anunţat că doreşte să re-ecranizeze nuvela lui Stanislav Lem, Solaris, americanii au fost indiferenţi (nici măcar nu ştiau despre ce este vorba), iar europenii au fost revoltaţi (erau de părere că nimic nu s-ar putea compara cu capodopera lui Andrei Tarkovski). Odată lansat filmul, în mod paradoxal, atitudinile nu s-au schimbat prea mult.
Considerabil mai scurt decât filmul rusesc, superproducţia lui Soderbergh are ritmul şi emoţia necesară acestei poveşti, dar nu are nimic din poezia lui. Americanii, care voiau să-l vadă pe George Clooney într-un film SF, au fost dezamăgiţi crunt (dacă nu punem la socoteală cele două scene nude despre care s-a vorbit prea mult) pentru că Solaris are nevoie de premise SF doar pentru a putea pune eroul într-o situaţie specifică pentru o dramă psihologică.
Deci dacă doriţi nave spaţiale şi extratereştri hilari, aşteptaţi Star Wars 3, pentru că acesta este un film mult mai serios, despre relaţiile dintre oameni, despre dragoste şi despre imaginea celui iubit.
Fişa tehnică :
Solaris, SUA, 2002
Regia : Steven Soderbergh
Cu : George Clooney, Natasha McElhone