Hævnen / Într-o lume mai bună / In a Better World
Danemarca, 2010, 113', dramă
Regia: Susanne Bier
Scenariul: Anders Thomas Jensen
Imaginea: Morten Søborg
Montajul: Morten Egholm, Pernille Bech Christensen
Muzica: Johan Söderqvist
Cu: Michael Persbrandt, Trine Dyrholm, Ulrich Thomsen
Distribuit de: Clorofilm
Hævnen explorează limitele de care ne lovim în încercarea de a deţine controlul asupra celorlalţi dar şi asupra propriilor vieţi. Este şi o reflecţie asupra esenţei civilizaţiei noastre "avansate". Este aceasta un model pentru o viaţă mai bună, sau în spatele aparenţelor cultura modernă este dominată de dezordine şi anarhie? Suntem imuni la haos sau ne aflăm în permanenţă în echilibru pe marginea lui?
Între o tabără de refugiaţi în Africa şi un idilic oraş de provincie din Danemarca, vieţile a două familii se intersectează. O prietenie între doi băieţi de zece ani, ale căror vieţi stau sub semnul dramelor părinţilor, este pusă la încercare de posibilele efecte tragice ale unui act de răzbunare pus la cale de unul dintre ei. Până la urmă, cu ajutorul părinţilor, ajung să înţeleagă şi să accepte complexitatea emoţiilor umane, în special singurătatea, fragilitatea, durerea şi empatia.
Susanne Bier este unul dintre cei mai talentaţi regizori din generaţia sa.A studiat arta şi arhitectura, după care a urmat cursurile Şcolii Naţionale de Film din Danemarca. Filmul ei de debut - Freud Leaving Home (1990) a fost foarte bine primit de public si de critică, la fel şi următorul - Family Matters (1993). În 1995 realizează Like it Never was Before, care a câştigat Premiul Criticii la Montreal. Comedia romantică produsă în Danemarca - The One and Only (1999) - a devenit unul dintre filmele cele mai vizionate de către public. Înapoi în Suedia, realizează Once in a Lifetime (2000), filmul Open Hearts, în stilul mişcării Dogma 95 (2002, selecţionat în numeroase festivaluri - San Sebastian, Sundance, Toronto etc), Brothers (2004, Premiul Publicului la Sundance şi Premiu pentru interpretare la San Sebastian) şi After the Wedding (2006, nominalizat la Oscar 2007). În 2007 realizează Things We Lost in the Fire, producţie americană avându-i în distribuţie pe Halle Berry şi Benicio Del Toro.
Premii:
Premiul Oscar pentru cel mai bun film străin - Premiile Academiei Americane de Film, 2011; Premiul Glob de Aur pentru cel mai bun film străin - Premiile Asociaţiei Presei Străine de la Hollywood, 2011; Premiul Marc Aureliu pentru cel mai bun film, Premiul Publicului - Festivalul de Film de la Roma, 2010; Premiul de Excelenţă - Festivalul de Film de la Salonic, 2010; Cel mai bun actor - Festivalul de Film Black Nights de la Tallinn, 2010; Cel mai bun regizor, cel mai bun scenariu - Festivalul De Cine de la Sevilla, 2010; Cel mai bun regizor - Festivalul Internaţional de Film din India, 2010
Website: http://www.sonyclassics.com/inabetterworld
Ora 18,00, Cinema Studio
Unter dir die Stadt / Oraşul la picioarele tale / The City Below
Germania / Franţa, 2010, 105', dramă
Regia: Christoph Hochhäusler
Scenariul: Ulrich Peltzer, Christoph Hochhäusler
Imaginea: Bernhard Keller
Montajul: Stephan Stabenow
Muzica: Benedikt Schiefer
Cu: Robert Hunger-Bühler, Nicolette Krebitz, Mark Waschke, Wolfgang Böck, Corinna Kirchhoff
Distribuit de: The Match Factory
Filmul este inspirat din povestea biblică a lui David şi a Batşebei. Mi s-a părut interesant de studiat modul în care puterea poate influenţa o atracţie foarte puternică sau ceea ce noi numim iubire. Puterea transcende (sau corupe) ideologii, credinţe, legături. Puterea înseamnă acţiune. (Christoph Hochhäusler)
Roland şi Svenja se întâlnesc pentru prima dată la o expoziţie de artă contemporană. Cu toate că se simt puternic atraşi unul de celălalt, nu se întâmplă nimic, până la o a doua întâlnire întâmplătoare. Svenja este căsătorită. La fel şi Roland. Acesta este director de bancă, iar soţul Svenjei se află în subordinea lui. Cum Roland e obişnuit să obţină ceea ce-şi doreşte, profită de faptul că directorul băncii din Indonezia tocmai a fost asasinat şi aranjează transferul soţului Svenjei pe acest post. Svenja nu ştie nimic despre planurile lui Roland...
Christoph Hochhäusler s-a născut la München, în 1972, şi a studiat arhitectura la Berlin şi regia de film la München. Din filmografia sa fac parte: scurtmetrajul Fever (1999), lungmetrajele This Very Moment (2003), Low Profile (2005) şi segmentul Séance din Deutschland 09 (2009). Este şi fondatorul şi co-editorul revistei de cinema Revolver. Oraşul la picioarele tale a fost selecţionat în competiţia Un Certain Regard, la Festivalul de Film de la
Premii:
Cel mai bun scenariu - Festivalul de Film de la Műnchen, 2010.
Website: http://www.unter-dir-die-stadt.de
Ora 20,00, Cinema Studio
Irène
Franţa, 2009, 83', dramă
Regia, scenariul, imaginea şi sunetul: Alain Cavalier
Cu: Alain Cavalier, Catherine Deneuve (arhiva foto), Vanessa Widhoff
Distribuit de: Pyramide International
"Absenţa Irènei este una palpabilă. E peste tot şi nicăieri. Lasă impresia că pluteşte, că bântuie. Irène este o poezie de dragoste dedicată amintirii sale." (hollywoodreporter.com)
Un jurnal video înregistrat de cineast, pe baza amintirilor legate de soţia sa, Irène, care şi-a pierdut viaţa într-un accident de maşină. Fotografii, scrisori, obiecte, locuri etc. Totul aminteşte de Irène.
Alain Cavalier a studiat istoria, iar după ce a absolvit Institutul de Înalte Studii Cinematografice din Paris (actuala La Fémis), a lucrat ca asistent al regizorului Louis Malle pentru filmele Ascenseur pour l'échafaud (1958) şi Les Amants (1958). Debutează ca regizor cu scurtmetrajul Un Américain (1958), urmat de două lungmetraje pe teme politice Le Combat dans l'île (1961) şi L'Insoumis (1964). După Mise à sac (1967) şi La Chamade (1968), ia o pauză din activitate. Revine cu Le Plein de super (1976), al cărui scenariu este scris împreună cu actorii, pornind de la experienţele acestora, şi Martin et Léa (1978), unde cuplul de pe ecran este un cuplu şi în viaţa de zi cu zi. Astfel, Cavalier trece la un nou mod de a face filme, cu echipe tehnice mici, renunţând progresiv la orice acţiune dramatică tradiţională şi apropiindu-se de documentar. După Ce répondeur ne prend pas de messages (1979) şi Un étrange voyage (1980), are un succes răsunător cu filmul Thérèse (1986), distins cu Premiul Juriului la Festivalul de la Cannes din 1986 şi cu 6 premii César în anul următor. Libera me (1993) un film fără dialoguri, pe tema opresiunii şi torturii, este urmat de Vies (2000). Filmul René (2002) este un amestec de ficţiune şi realitate, iar Le Filmeur (2004) este un fel de jurnal intim, filmat pe o perioadă de peste 10 ani. Irène a avut premiera internaţională la Festivalul de Film de la
Premii:
Lady Harimaguada de Plata - Festivalul de Film de la Las Palmas, 2010
