Divertisment pentru toată lumea - Source Code

Cei care vor căuta să aşeze Source Code într-un gen vor avea ceva probleme să îl definească. Afişul ne spune că este un film de acţiune cu o posibilă conspiraţie la mijloc. O descriere l-ar clasa ca ştiinţifico-fantastic, dar dezvoltarea intrigii îi va îndepărta pe mulţi de această clasare pentru a studia cele câteva idei filozofice pe care filmul le atinge (le mângâie e probabil mai corect) sau pentru a se bucura de povestea de dragoste dintre cei doi protagonişti.

Într-adevăr, foarte multe lucruri se întâmplă în noul film al lui Duncan Jones (al doilea, după la fel de reuşitul debut cu Moon), posibil nimic îndeajuns de mult încât o a doua vizionare să fie cerută prea curând de cei mai mulţi dintre spectatori. Dar totul e bine dozat.

Este aproape de necrezut că un film hollywoodian, pentru mase, mai poate fi atât de neutru, nedirijat în clişee de producători dornici de a satisface cerinţele unui public ţintă clar definit. (Asta nu i-a oprit pe producători să îşi vândă investiţia ca un titlu banal de acţiune despre călătoria în timp.) Source Code, de altfel, în afara impactului său ca divertisment, este un film care îşi va găsi locul în timp, cel mai probabil prin filmografia promiţătorului său regizor.

În prezent, el cu siguranţă merită o primă vizionare din partea tuturor. Este bine regizat, bine scris, bine jucat, nepretenţios, dar relaxant, fără îndoială o surpriză plăcută.

Jake Gylenhaal este protagonistul de aici. El interpretează un militar ce, cu ajutorul proiectului ce dă titlul original al filmului (pentru care la un moment dat primeşte nişte explicaţii ştiinţifice bazate pe teorii existente legate de călătoria în timp şi universuri paralele), poate retrăi ultimile 8 minute din viaţa unui bărbat mort într-un atac terorist ce a avut loc asupra trenului cu care călătorea. De fiecare dată se trezeşte în faţa necunoscutei Christina (încă subapreciata Michelle Monaghan), ce doreşte să îi facă cunoscute câteva hotărâri importante. După fiecare explozie se vede într-o capsulă de unde comunică cu Goodwin (Vera Farmiga, o altă fostă subapreciată), de la care încearcă să afle cât mai multe despre soarta sa neclară.

Misiunea sa oficială este aceea de a descoperi teroristul, care mai plănuieşte şi un atac nuclear asupra oraşului Chicago. Scopurile sale, în cele câteva retrăiri ale celor 8 minute, sunt însă foarte diferite. Uneori încearcă să asculte ordinele, alteori îşi urmăreşte doar propriile întrebări. De aceea filmul funcţionează cu trecerea sa rapidă prin atât de multe genuri, fiindcă lasă senzaţia că nimic nu e forţat în această poveste ce în alte circumstanţe pare dificil de acceptat, iar acesta este şi motivul pentru care, ca divertisment, Source Code va reuşi, cel mai probabil, să funcţioneze mai pentru toată lumea.