După un festival - Jacques sau supunerea

Jacques trăieşte într-o seră prăfuită şi se uită pe geam.
În seră la Jacques cântă Tom Waits. Pînă aici e frumos. Dar există şi familia lui Jacques. Familia Verde. Nişte inşi blănoşi, păsăroşi şi leguminoşi. În nici un caz omenoşi.
Blazonul familiei Verde e cartoful cu slănină. Jacques trebuie să adore cartofii cu slănină. Pur şi simplu aşa trebuie. Asta cere tradiţia familiei. Până la urmă îi adoră.
Jacques trebuie să se însoare cu fiica altor blănoso-păsăroşi. "Fiule, ţi-am ales aleasa inimii!" zice tatăl de sub mustaţa verde ca un boschet tuns.
Până la urmă se însoară. Nevasta are întâi două nasuri şi dup-aia trei. I se spune fata cu naşii veseli.
Jacques se supune. "Pot să vă dau un sfat? Rahat!". Aşa grăieşte bunica cu pană de Pocahantas.
În seră e frumos rânduită o colecţie de borcane. Borcane afrimice.
În borcane lâncezesc plăntuţe verzi. Un fel de Jacqueşi mici.
Tom Waits rage grotesc şi totodată splendid.
În semiobscuritate membrii familiei Verde îşi pun măştile. Sau şi le dau jos.
But you're innocent when you dream.