O lume brutală - Winter's Bone

Dacă vrei să trăieşti, trebuie să-ţi ţii gura! Este prima regulă pe care o învaţă Ree Dolly (Jeniffer Lawrence) în Winter's Bone, cel de-al doilea film al regizoarei Debra Granick inspirat din romanele lui David Woodrell, care şi-a adjudecat deja două premii importante la Sundance în 2010.

O altă Americă ne este arătată în decursul filmului, o regiune săracă din Munţii Orzak, o zonă atât de pitorească încât criticii americani mărturiseau că nu au mai văzut-o niciodată pe ecran. Principala industrie pare să fie aici fabricarea de amfetamine şi toţi localnicii sunt într-o oarecare măsură implicaţi în trafic. O lege a tăcerii guvernează aşezările disparate din munţi. Şi tocmai legea asta trebuie să o încalce Ree în ziua în care şeriful o anunţă că dacă tatăl ei, Jessup, arestat pentru producere de amfetamine, nu se prezintă la proces, va pierde în decurs de o săptămână casa şi pădurea, în virtutea cauţiunii stabilite de Statul Missouri. O încalcă pentru că, din acel moment, fata de 17 ani începe să pună întrebări.

Un film country-noir, cum îşi considera Woorell subiectele într-o încercare disperată de a le feri de eticheta de cărţi poliţiste, Winter's Bone creează suspans prin antiteză. Toate întâmplările care ne sunt înfăţişate sunt atât de tensionate, personajele atât de întunecate şi imprevizibile încât orice acţiune pe care o întreprinde Ree pare că-i pune viaţa în pericol, orice invitaţie în maşină pare un preambul la o execuţie sumară.

Dacă performanţa lui Jeniffer Lawrence a generat doar aprecieri pozitive, filmul nu a fost mereu bine primit. Dintre lucrurile care cred că au provocat critici negative, poate cea mai importantă este alegerea regizoarei de a ţine discursul narativ la timpul prezent. Nu există flash-back-uri, evenimente simultane sau momente anticipate. Orice decuplare de la prezent este înlăturată. Suntem în fiecare moment al filmului alături de eroina principală. Mai mult, întreaga poveste se desfăşoară în cadrul unei comunităţi. Este o afacere care se rezolvă între rudele de sânge. Filmul se restrânge astfel până când ajunge un conflict în mijlocul unei mari familii dezaxate, cu timpul de explozie plasat la sfârşitul unei săptămâni.

În această desfăşurare, back-story-ul este de multe ori ambiguu, sugerat din frânturi de discuţie şi obiecte de familie. Legăturile nu sunt clare, motivaţiile nu sunt accentuate şi chiar dacă ritmul nu este unul foarte bine dozat - nici n-ar putea fi astfel în momentul în care alege să urmărească un singur personaj -, filmul merită văzut.

Există şi două momente care ar fi putut să lipsească din film. Primul este visul eroinei, o derulare de imagini alb-negru cu veveriţe şi păduri arzând care este atât de strident, încât lasă efectiv o gaură imensă în derularea poveştii, o făcătură, un organ aritificial ce are doar rol decorativ. Al doilea  este momentul în care Ree încearcă să se înroleze în armată sperând să primească 40.000 de dolari şi să acopere astfel valoarea cauţiunii. Dacă în restul filmului actorii neprofesionişti se integrează în distribuţie, aici apare singura problemă. Ofiţerul de recrutare, care îi predică eroinei despre cât de curajoasă este rămânând acasă este mai speriat decât adolescenta pe care o interoghează. Înghiţind în sec şi recitând nişte bucăţi de text, pare mai degrabă un actor aspirant la o probă de casting pe care ştie ca nu o va câştiga.

În restul filmului, personajele din Winter's Bone sunt nişte apariţii violente şi imprevizibile. Cei care se perindă printre rulote si cabane formează o lume brutală care nu acordă prezumţii de nevinovăţie şi pentru care răzbunarea este doar un alt amestec de chimicale de care toţi sunt dependenţi. Dintre ei, de departe, se detaşează Teardrop (John Hawkes), unchiul lui Ree. Dependent de amfetamină, cu un x tatuat discret sub ochiul stâng, este cunoscut de toată lumea ca un om de care e mai bine să-ţi fie frică. Când jeep-ul argintiu se pierde pe drum, în secvenţa finală, înţelegi că este ultima oară când copiii îl vor mai vedea. Fără explicaţii, fără comentarii. "Ştiu cine a făcut-o". Şi pentru că numele ucigaşului nu este important pentru eroină, nici noi nu-l aflăm. Ştim doar că răzbunarea va fi dusă mai departe.

Winter's Bone nu este o poveste moralistă despre oameni săraci. Filmul  reuşeşte să ţină un discurs aproape antropologic despre determinare şi supravieţuire într-un mediu în care valorile sunt alterate.