Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Tilva Roš / Muntele Roşu

Crud şi pur - Tilva Roš / Muntele Roşu


Film Menu, iulie 2011
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Comunitatea de skateri din Bor se joacă pe sine 3 ani după ce şi-au făcut propriul DVD cu stunt-uri tip JackAss, ajuns şi în mâinile regizorului Nikola Ležaic. Puştii se dau cu skate-ul ca-n Paranoid Park (2007, r. Gus Van Sant), numai că vorbesc un dialect de sârbă amestecată cu vlahă, specific pentru zona Bor. Autorul compune secvenţe în care puştii par să se manifeste liber, regia subtilă, dar totuşi observabilă, subliniindu-le spontaneitatea în cadre lungi şi montaj minimal.
 
Skaterii au un club al lor, o ligă în care, din când în când, mai acceptă pe câte cineva. Una dintre secvenţele cele mai autentice are loc acasă la unul dintre "kizi", unde trupa se adună ca să judece excluderea sau păstrarea acestuia în club. Pus la zid pentru păcatul de a poza în skater, mai degrabă decât a fi adevărat, nefericitul se lamentează cinci minute la prim-plan în cel mai umilitor, mai grotesc şi mai adevărat mod imaginabil, aşa cum arată de fapt plânsul, umilinţa şi furia. Povestea personajelor se distinge printer picături, narativitatea fiind permanent pe planul doi, în spatele secvenţelor de automutilare jubilantă (titlul colecţiei lor de stunt-uri e CRAP - PAIN IS EMPTY - se scrijelesc cu răzătoarea pe genunchi, îşi dau pumni în capul acoperit cu o găleată, încearcă nuiele şi curele până nu mai pot de durere); conversaţii haotice, interminabile, spirit atotexpresiv.
 
Cândva mândria Iugoslaviei, cu cea mai mare mină de cupru din Europa, Bor e acum un oraş din care mai toţi tinerii vor să plece. Stefan va urma din toamnă cursurile universităţii din Belgrad. Prietenul său cel mai bun, Toda, nici nu se gândeşte să dea la facultate sau să plece din Bor. Cel mai extrem dintre toţi, lăsându-se bătut de manelişti şi sărind de la cinci metri doar ca să fie prins pe cameră, Toda ajunge să urmeze cursuri de orientare profesională pentru a intra în sistemul de asigurări de sănătate. Ce se  întâmplă la cursuri nu e lesne de imaginat, ci e normal, având în vedere simţul puternic iconoclast al puştiului. Prezentat ca singurul posesor al unui set solid de valori, Toda e oricând gata să demonstreze cât se poate de practic consecinţele principiilor. Cu ocazia unui marş sindical al  minerilor din zonă, skaterii dau o raită prin supermarket, dărâmând, distrugând şi furând produse direct de pe skate, într-o celebrare a spiritului anticonsumerist. E ok sau nu-i ok să furi, chiar şi dintr-un supermarket - subiectul cerţii care urmează.

Între cei doi prieteni, regizorul Nikola Ležaic introduce un personaj feminin, fără îndoială pentru a adăuga puţină tensiune unui subiect care altfel nu se bazează mai deloc pe confruntare, ci pe sărbătorirea vieţii şi a tinereţii în momentul ei cel mai exploziv. Dunja îi polarizează pe băieţi prin simpla ei prezenţă, discuţia despre furt degenerând în linii de argumentaţie anarhiste, pe care Toda, în principialitatea sa instictuală, le respinge radical. De la "e ok să furi?" se ajunge la "contează cui aparţin lucrurile?". Când Stefan declară că nu, Toda iese din apartament şi sparge un geam de la Mercedesul tatălui lui Stefan. Bătaia pe care şi-o ia imediat de la prietenul său îi confirmă argumentele. Genul acesta de principialitate radicală, care la Toda se manifestă prin refuzul trădării oraşului natal şi al dresării în universitate, merge mână în mână cu experimentele pe durere, care la 19 ani par crude şi pure. CRAP - PAIN IS EMPTY: maximum de inocenţă şi de revoltă, miezul tare, pe care regizorul şi-a propus să-l descopere şi să-l arate, ca o amintire a celui mai bun moment.
 
Nu există nicio "antepoveste" sau vreo extensie către viitor a verii din Bor. Dunja şi Stefan pleacă din oraş odată cu toamna, Toda rămâne şi o să vadă el ce-o să facă. Între timp, a luat premiul pentru cel mai bun actor la Sarajevo în 2010 şi e printre iniţiatorii unui ONG care atrage fonduri pentru skaterii şi graffării din trei oraşe sârbeşti. Filmul lui Nikola Ležaic, ca şi cultura skaterilor sârbi, e puternic ancorat în estetica independenţilor americani. Kids (1995, r. Larry Clark), Ken Park (2002, r. Larry Clark), Paranoid Park sunt filme pe care puştii le cunosc bine, iar soundtrack-ul e cu precădere indie. Totuşi, avem parte şi de nişte hip-hop de apartament, pe care unul dintre puşti îl dă cum trebuie, zicând, printer altele: "Am un pistol din cincilă / Mă am pe mine din cincilă / Ai un flow din cincilă / Ai un creier din cincilă / Aveţi skate-uri din cincilă/ Te ai pe tine din cincilă/Am un dinte de aur din cincilă." Cincila este o mică rozătoare cu blană scumpă.




 Toate articolele despre Tilva Roš / Muntele Roşu


0 comentarii

Click pentru a mări imaginea


Resurse

Sageata Alte linkuri: imdb.com
 Alte articole de Emi Vasiliu


Alte articole

 Ultima vacanţă - Tilva Ros / Muntele Roşu, Andrei Gorzo
 Suddenly, this summer - Tilva Roš / Muntele Roşu, Andrei Creţulescu


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer