Regizorul Theodor Cristian Popescu, apreciat pentru Trilogie belgrădeană, Copiii unui Dumnezeu mai mic sau Îngeri în America, spectacole de dinainte de 2000, dar şi pentru Femeia din trecut, realizat după întoarcerea sa din Canada, ne oferă pe scena Teatrului Naţional "Radu Stanca" din Sibiu una dintre cele mai bune producţii ale sale.
Dramaturgul Aurel Baranga i-a dedicat satira scrisă în două acte, Opinia publică, actorului Radu Beligan, care a şi jucat rolurile principale (Chitlaru şi prezentatorul), la premiera de pe 19 aprilie 1967 de la Teatrul de Comedie din Bucureşti. Spectacolul de la Sibiu are o construcţie pirandelliană, cu multiple paliere de teatralitate şi cu o anume proiecţie spre public, regizorul alegând cheia unei comedii muzicale cu comunişti din '68. Intriga este plasată într-un perimetru moral minat de egoism, laşitate şi poltronerie, care provoacă o adevărată reacţie în lanţ.
Cu sarcini de partid
Aurel Baranga, care a debutat în Bilete de papagal al lui Arghezi, a scris în 1948 textul imnului României comuniste, Zdrobite cătuşe, pe muzica lui Matei Socor. Tot în 1948, dramaturgul a primit ca "sarcină de partid" să înfiinţeze revista de satiră şi umor Urzica, iar din 1949 şi până la sfârşitul vieţii (10 iunie 1979) a fost redactor-şef al acesteia. Astfel, toată agitaţia cotidiană din interiorul unei redacţii, reflectată în Opinia publică, îi era binecunoscută celui care a mai scris piesele Fii cuminte, Cristofor! sau Mielul turbat.
În spectacolul de la Sibiu, Chitlaru (Marius Turdeanu) ajunge printr-o eroare redactor-şef adjunct, după care este executat, până la cele trei finaluri posibile, de directorul Cristinoiu (un Nicu Mihoc versatil), de colegii "binevoitori", dar şi de opinia publică, aceasta din urmă fiind reprezentată de publicul interactiv.
De remarcat sunt rolurile Dianei Fufezan (Otilia, Gina sau Niculina Gogolan), credibilă în interpretarea junei şi timidei ziariste Otilia îndrăgostită de Chitlaru, dar şi cele ale tandemului Turculeţ/Băjenaru (Liviu Vlad / Dan Glasu), responsabili administrativi ai Făcliei Vii şi veşnici vasali linguşitori, în poziţia de drepţi în faţa directorului. Marius Turdeanu, care a impresionat la Sibiu şi în rolul lui Cioran, face un Chitlaru demn, secondat de prietenul său Pascalide (Cătălin Neghină), intrând într-un adevărat joc al ielelor, în căutarea unei iluzorii dreptăţi jurnalistice.
Valoare arhivistică
Decorul imaginat de Dragoş Buhagiar este unul instalaţie, subdivizat în camere - birouri deschise, cu citate din emisiunile lui Bocăneţ, cu monitoare alb-negru care prezintă imagini de arhivă ale "realizărilor" vremii, începând din anii '60. Creaţiile video originale aparţin lui Daniel Gontz, coregrafia lui Florin Fieroiu, dimensiunea documentară fiind topită în corpusul spectacolului.
Treptat, actorii încep să cânte la microfon melodiile originale ale lui Vlaicu Golcea, scena metamorfozându-se, prin scheciurile savuroase, într-un fel album duminical de altădată. Imaginile redau şi anii '80, iar în fundal auzim, la un moment dat, vocea lui Aurel Baranga care ne spune: "O, de-am avea amintirile pe care le vrem!".
Astfel, după 20 de ani de la căderea Ceauşeştilor, aducerea în atenţie a acestei piese este importantă pentru că spulberă multe preconcepţii legate de comunism. Gestul regizorului ne reaminteşte că nu toată dramaturgia scrisă în acea perioadă de autori consideraţi aserviţi sistemului poate fi catalogată aprioric ca fiind de proastă calitate. Opinia publică, spectacol ce a avut premiera lui 2010 şi s-a jucat în Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu, ne invită astfel la o reevaluare binemeritată a propriilor prejudecăţi. Singurul test posibil de rezistenţă al piesei rămâne hohotul homeric de râs, care se declanşează instantaneu, atunci şi acum, însumând reacţiile surprinse ale publicului.