La Sfântu Gheorghe, kilometrul zero al Bucureştilor e zarvă mare. Îmbulzeală grozavă, copii, bătrâne dichisite, lume de tot soiul ar urca în tramvaiul-spectacol. Un tramvai numit Popescu. "Poftiţi în călătorie de nuntă" îţi oferă un domn spilcuit mâna elegantă de ajutor. Vioara lăutarului neostenit acompaniază invitaţia actorilor, miri şi mirese cu chipuri pale. Sunt doar câteva locuri, puţini privilegiaţii, norocoşii, aleşii spectacolului de poezie. Pentru o oră şi jumătate am călătorit prin oraşul lui Cristian Popescu, am cunoscut familia lui Cristian Popescu şi nu m-am hotărât pe cine iubesc mai mult şi mai mult pe mama, tata, bunica, sora sau mătuşa. M-am îndrăgostit iremediabil de Popescu şi de Arta lui.
Spectacolul din tramvai este un proiect la fel de original ca şi versurile de la care a pornit. În scenariul şi regia lui Gavril Pinte, pe culoarul strâmt dintre locuri, se prezintă pe rând personajele poetice, ironice, zărghite. Arta lu' Popescu pleacă de pe refugiul de beton direct pe o imponderabilă linie, într-o dimensiune paralelă şi subtilă. De ce nu se numesc oare de adevăratelea tramvaiele 26, Popescu? A se propune RATB-ului. Cu mijloace de teatru radiofonic (proiectul aparţine Societăţii Române de Radio) şi elemente de scenografie bine gândită de Roxana Ionescu, Gavril Pinte realizează un experiment artistic inteligent şi incitant. Privirile uimite ale trecătorilor care participă din exterior la spectacolul inedit sunt tot atâtea aplauze mute. Actorii Mihai Marinescu, Liliana Pană, Silvia Codreanu, Anne-Marie Zigler, Bogdana Darie, Cătălin Panaite, Simona Popescu, Adrian Anghel, violonistul Gheorghe Drăghici şi înger-îngeraşii lor se joacă firesc cu emoţiile noastre în spaţiul mic, mic de tot al unei realităţi vulnerabile.
Duminica, de la ora 15, prin Bucureşti circulă Un tramvai numit Popescu. Nu e nevoie de bilete, numai de bucuria de a asculta / vedea / simţi cum o iau la vale problemele grave politice, voturile, campaniile, negocierile şi se spulberă în bucăţele de confetti la o nuntă, într-un poem. Pe 21 februarie 2005 se vor împlini 10 ani de când domnul Cristian Popescu ne face cu ochiul din tramvaiul său personal, burduşit de înger-îngeraşi care îi ştiu deja versurile pe de rost.