O viaţă împlinită - Water for Elephants

Water for Elephants este un film ce istoriseşte cu graţie o poveste de dragoste din America anilor `30, bîntuită de criza economică, de nesiguranţă şi primitivism. Filmul, în regia lui Francis Lawrence, este ecranizarea romanului omonim al scriitoarei Sara Gruen şi atacă "visul american" de propăşire şi îmbogăţire într-un sistem capitalist primejdios în care viaţa individului nu face prea multe parale.

În urma unei tragedii, Jacob (Robert Pattison) abandonează studiile de medicină veterinară şi pleacă la întîmplare cu primul tren întîlnit în cale în care îi descoperă pe membrii Circului Fraţilor Benzini, o adunătură de oameni care par mai degrabă vagabonzi şi din mîinile cărora n-ai zice că poate să iasă mare lucru. Cu atît mai mult, spectacolul desfăşurat pe scena circului ne apare mai strălucitor şi nu doar pentru că vedem acrobaţiile şi numerele cu animale sălbatice, ci pentru că felul regizorului de a exploata povestea ne deschide o uşă prin care putem privi munca de salahor, murdară şi inaccesibilă spectatorului care vrea să păşească în altă lume.

Acţiunea nu se centrează mai deloc pe oameni (deşi e o poveste de dragoste la mijloc), ci pe intrigile de culise. Poate părea un pic întoarsă pe dos această manieră de lucru (totuşi clasică) de a privi dinspre amănunt întregul şi a-l valoriza astfel.

Lumea fraţilor Benzini este Circul şi nu este deloc o lume relaxată. Ne-o spune August (Christoph Waltz), directorul nemilos care se conduce după lozinca, altfel frumoasă, "talent şi iluzie". Într-adevăr, într-o lume ceva mai relaxată financiar, cînd indivizii nu-şi pun unul altuia talpa pe gît pentru a supravieţui, această sintagmă poate îndemna firile romantice la visare. Pentru August, talentul înseamnă capacitatea lui de a gestiona situaţia pentru ca circul să nu ajungă la faliment, chiar dacă asta înseamnă să arunce din tren oamenii pe care nu mai poate să-i plătească. Cruzimea lui se manifestă în egală măsură faţă de oameni şi faţă de animale (deşi elefantul Rosie ne arată tuturor că dresajul eficient apare pe fondul unei legături afective strînse şi a recompensei, nicidecum prin bătaie pînă la sînge).

Marlena (Reese Witherspoon) face o figură aparte în tot acest amalgam de oameni cu ochii înroşiţi de oboseală sau de alcool, cu hainele cîrpite şi în majoritatea timpului murdari. E blondă, are pielea fină şi albă şi se îmbracă preponderent în culori deschise care accentuează apariţiile ei "luminoase". Dar pentru angajaţii circului Marlena "nu este o femeie", ea este soţia lui August şi nu poţi s-o atingi sau s-o doreşti aşa cum nu poţi să atingi sau să doreşti ceva sacru. Dispoziţiile schimbătoare de care dă dovadă August (atît de credibile în imperfecţiunea lor) te face să te gîndeşti o clipă că atracţia dintre Jacob şi Marlena se va spulbera ca în Vălul pictat şi că ea va rămîne în lumea sălbatică alături de soţul ei care, bun, rău, ţine hăţurile singurei lumi pe care o cunoaşte.

Naratorul acestei poveşti este chiar Jacob, pe care îl vedem la venerabila vîrstă de 90 de ani, fugit dintr-un azil de bătrîni unde fusese dus de cei cinci copii care îl vizitau pe rînd. Jacob, care a trecut alternativ prin rai şi iad, plînge de plictiseală cu lacrimi cît bobul de mazăre şi îşi caută o slujbă. Tocmai aici e cruzimea, nu la circul unde a lucrat şi unde s-a îndrăgostit de Marlena.