Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici teatru  Sageata  Mede/ea sau Despre fericirea conjugală

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Teatru radiofonic pe LiterNet: Mede/ea sau Despre fericirea conjugală de Roxana Marian


, pe marginea unei piese de

ianuarie 2012
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Mede/ea sau Despre fericirea conjugală, prima producţie a proiectului "Radiodrama" al Studioului Teritorial de Radio Târgu Mureş în stagiunea 2011-2012, este un spectacol radiofonic ce propune o incursiune în lăuntrul cel mai intim al omului modern, parcă din ce în ce mai străin în propria lume.

Un spectacol ce pune întrebări: Cum ne influenţează viaţa degradarea, în cadrul societăţii de consum, a vechilor mituri la care încă ne raportăm: iubirea ideală, familia fericită?; Sunt aceste mituri moarte deja, au devenit clişee fără valoare?; E nevoie să le reconsiderăm, pentru a nu ne pierde valorile?; Mai ştim să comunicăm cu adevărat cu cei de lângă noi?

O poveste din ziua de azi, despre o Ea (Medeea modernă) şi un El (Iason modern), care pornesc împreună în căutarea fericirii. Se "pune sub lupă" dinamica interioară a unui cuplu modern, viaţa conjugală şi degradarea sentimentului, într-un spectacol radiofonic "altfel", lipsit de efecte sonore tehnice, artificiale, în care muzica originală de jazz, cântată "live", susţine şi completează partiturile actoriceşti, adresându-se direct emoţiilor spectatorului.

Mede/ea sau Despre fericirea conjugală, de Roxana Marian
Muzica originală: Daniel Csikos
Regia artistică şi adaptarea radiofonică: Roxana Marian
Distribuţia: Ana Maria Galea (Povestitorul), Elena Purea (Medeea), Costin Gavază (Iason), Andrei Chiran (Eros), Roxana Marian (Glauke - "Fata cu florile").

Ascultaţi aici piesa în format audio.

***
Fericirea - pe platou de porţelan

Piesa scrisă şi regizată de Roxana Marian - pusă în undă la Radio Tg. Mureş - poate fi receptată, la o adică, şi ca un eseu despre fericire, alcătuit cu mijloacele dramei. Spectacolul radiofonic începe chiar cu un cântec despre fericire, iar laitmotivul melodic se îmbrăţişează cu textul (rostire cântată) în câteva puncte nodale, pe traseul acţiunii dramatice.

N-am văzut, n-am citit textul, l-am auzit doar; iar în complexiunea spectaculară, l-am simţit ca fiind o suită de solilocvii ale Femeii, ale Bărbatului, cu suave interfernţe (sub formă de citat, adesea) care închipuie dialogul. Un dialog mimat. De altfel, personajul feminin este vioara întâi. Bărbatului nu-i rămâne decât să argumenteze (involuntar şi implicit) raţiunile feminine (feministe). De unde şi un aer de monodramă pe care-l emană întregul! Mai apar câteva personaje, dar ele funcţionează ca pure conexiuni, instrumente de legătură.

Din cutia cu amintiri, din reţetele de bucătărie suprarealist compuse şi din caruselul pregătirilor pentru sărbătoarea Crăciunului se distilează esenţe constitutive şi definitorii pentru condiţia femeii. Deşi există o progresie în timp (prima amintire - "pojarul" din copilărie, apoi, primul licăr al iubirii, căsătoria, naşterea copiilor, viaţa conjugală), în realitate, adică în planul subtil al reprezentaţiei, acţiunea se învârte în cerc, sugerând acelaşi proces al eşecului şi damnării, ilustrat de ciclul Atrizilor.

Nimic altceva, parcă, decât reiterarea unui blestem iniţial cu care se procopseşte şi Medeea contemporană, imaginată de Roxana Marian. Imaginea mamei plutind în apa sângerie din vană, cu venele tăiate, pecetluieşte copilăria Medeei şi, în finalul cu iz de stranie şi carnavalescă sărbătoare (Crăciunul), ea pare a se contopi în această imagine-simbol.

Aşadar, problematică gravă, tratată la modul serios. Lestul greoi al vieţii cotidiene, materialitatea opacă strivind sensibilitatea şi elanurile inimii, carnea şi viscerele, sunt tot atâtea stavile în calea iubirii ideale, care e totuna cu fericirea. Şi e firesc, atunci, ca platoul de porţelan (pe care e servită fericirea) să se facă ţăndări. Într-o asemenea compunere textuală, umorul nu are căutare, în schimb e valorizată ironia, cumplită uneori. (Ion Calion)

Citiţi această piesă în volumul publicat de Editura LiterNet aici.



 Toate articolele despre Mede/ea sau Despre fericirea conjugală


0 comentarii

Click pentru a mări imaginea


Resurse

 Alte articole de Ion Calion
 Alte articole de Roxana Marian


Alte articole

 Divanul Teatrului de Risc - Alina Nelega, Roxana Marian, Elena Purea şi Costin Gavază, Mircea Sorin Rusu
 MedeEA XXI - MedeEA sau Despre fericirea conjugală, Mircea Sorin Rusu


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer