"400 de soldaţi îşi îndreaptă armele spre soare şi trag în el cu popcorn. Popcorn-ul loveşte norii şi se transformă în zăpadă, iar atunci când cade pe pământ, zăpada se transformă-n aur şi un spiriduş îl fură şi-l ascunde sub o cascadă de pişat de zebră", debitează Lila, femeia în jurul căreia gravitează stafia surorii gemene, hormonii lui Ricky Babanu', ai lui Bump tâmpit-tâmplarul şi săgeţile veninos-bigote ale doamnei Mureşan.
Regizorul Radu Afrim nu trage cu popcorn, ci cu floricele de limbaj în populaţia de pe scenă şi din afara ei. Amestecă un strop de Apocalipsă cu o tonă de tensiune sexuală, cu un kilogram de mister şi cu o găleată de discurs ultraortodox, arătându-ne timp de aproape două ore cum "duhoarea destrăbălării infestează casa scării".
Pac, pac, mă-nţelegi?
Sora geamănă a Lilei Blum a dispărut. Sparrow Blum, cântăreaţă de cabaret la program şi prostituată în timpul liber, poate că a fost ucisă de vreun client şi îngropată deja sau poate că a fugit de-acasă din plictiseală, ca să mai schimbe aerul. Oricum ar fi, prezenţa ei e la fel de pregnantă ca absenţa, iar urmele propriei personalităţi se văd în gesturile Lilei (Claudia Ardelean).
Lila, docila chelneriţă, se trezeşte spunând lucruri pe care n-are obiceiul să le spună. Vede la ea în cap imagini. Lucruri violente, frumoase. "Ele ies din gura mea înainte ca eu să am timp să le gândesc. Ca şi când ar fi gândurile altcuiva", îi spune Lila lui Jack Waters (Theo Marton), detectivul posac, slujbaş la Oficiul Persoanelor Pierdute.
Prin transfer de personalitate - aşa ajunge Lila să trezească pofte sexuale ireparabile în masculii care-i compun tristul univers. Aşa ajunge să le cânte şi să le descânte la microfon, îmbrăcată în uniforma ei de chelneriţă ameţită, care le taie respiraţia: "Oferă-mi flori, fii simpatic, fii drăguţ/Vino la mine, din nou să mă fuţ'/Nu rata miercurea asta blestemată/Plină de ciocolată". Aşa că unul o violează, altul vrea s-o ia de nevastă şi al treilea e pe undeva pe la mijloc.
Actori foarte buni la Târgu mureş
Afrim creează din sex un univers pe care îl umple cu parodie, vină, candoare şi religie. Pedepseşte evident derapajul habotnic, apelând chiar la ticurile verbale ale lui Gigi Becali, într-o scenă de un haz elocvent: "Inundaţia soseşte, fraţii mei... Puneţi mâna pe Biblie şi începeţi să vă rugaţi, pentru că Domnul Nostru ne face un cadou. O mântuiren. Un botez violent, dar necesarăn. Urcaţi-vă-ţi pe acoperişuri şi salvaţi-vă-ţi! Pac, pac! Mă-nţelegi?".
Producţia Teatrului 74 din Târgu Mureş cucereşte prin jocul extrem de convingător al actorilor, prin melancolia şi prin umorul fiecărei scene. Sora geamănă a Lilei a plecat, dar Lila e blocată într-o încăpere în care se întâmplă totul, în care oamenii viermuiesc pe lângă dramele lor, cântând, dansând, bucurându-se de viaţa care le-a rămas, până la o inundaţie care-şi aşteaptă iminenţa.
Hoţul de oase (trebuie să vedeţi spectacolul dacă vreţi să aflaţi de ce se numeşte aşa) oferă o palpitantă demonstraţie de actorie, cu o trupă "betong" (cum ar spune Afrim), perfect sudată. La fel - de testat "pe viu". Sunt atât de buni, încât nici nu ştii cum să-i lauzi.