advocacy = The act of pleading or arguing in favor of something, such as a cause, idea, or policy; active support.
Aşa cum a fost gândit, proiectul Cultura Activă a cuprins în structura sa două componente esenţiale: pe de o parte componenta de radiografiere a iniţiativelor sectorului cultural independent din ultimii 21 de ani în încercarea de a înţelege cât mai bine rezultatele acestora şi situaţia actuală, pe de altă parte aceea de prezentare şi înţelegere a procesului de advocacy, cu scopul de a gândi cele mai importante teme pentru viitoarele acţiuni ale Coaliţiei Sectorului Cultural Independent. În acest sens au fost selecţionaţi participanţii, au fost structurate prezentările şi dezbaterile şi au fost puse la dispoziţie materialele de la centrul-resursă.
Cea de-a doua săptămână a proiectului a fost şi mai aplicată decât prima. Participanţii au avut sentimentul că pătrund în miezul problemei, prin temele specifice propuse, dar şi datorită invitaţilor - reprezentanţi ai Guvernului, lideri din organizaţii cu experienţă solidă în domeniu, directori şi preşedinţi de instituţii publice de cultură.
Dezbaterea Advocacy în cultură şi mediul non-guvernamental a pătruns fără sfială în partea tehnică a procesului de advocacy pentru a extrage instrumentele şi argumentele care au funcţionat sau nu au funcţionat, pe acelea fără de care cu siguranţă nu se va putea reuşi şi recomandări pentru ca demersurile făcute să continue în direcţia bună. Participanţii au fost: Otilia Pop (Serviciul Politici de Cooperare cu Mediul Asociativ, Transparenţă Instituţională, Comunicare Publică, Guvernul României), Cristina Lupu (Centrul pentru Jurnalism Independent), Cosmin Manolescu (Fundaţia Gabriela Tudor), iar moderatori: Simona Constantinescu (Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile) şi Raluca Pop (CSCI).
Conform analizei sectorului nonguvernamental desfăşurat de FDSC în anul 2010, organizaţiile culturale sunt foarte slab reprezentate în România, aproximativ la acelaşi nivel cu cele ale minorităţilor sau ale asociaţiilor salariaţilor. Iniţiativele de advocacy nu abundă, iar dintre cele care au existat, puţine au cunoscut un ciclu complet (Cristina Lupu).
Procesul de advocacy este unul de durată, implică unii dintre cei mai buni specialişti din domenii diferite, iar pentru că se adresează factorilor decizionali presupune extrem de mult tact şi profesionalism. Obstacolele care pot interveni în reuşita unui asemenea demers nu sunt deloc puţine şi nici comode: neîncrederea reciprocă dintre autorităţi şi ONG-uri, atitudinea de retragere a celor dintâi, lipsa practicii unei consultări permanente între cei doi actori sociali ş.a.m.d..
Pentru zona culturală, au existat câteva momente oportune, care au favorizat formarea de specialişti şi au permis schimbări importante în domeniu. Un astfel de context a fost a doua jumătate a anilor '90, când zona culturală a cunoscut o solidaritate puternică şi s-a impus o practică profesională care a generat mai târziu structuri de reprezentare a sectorului cultural, aşa cum este Alianţa Naţională a Uniunilor de Creaţie, sau, dintre invitaţii la dezbatere, Centrul de Jurnalism Independent. Un alt moment propice a fost perioada 2004-2007, când România se pregătea pentru intrarea în Uniunea Europeană, iar cultura reprezenta un subiect de interes şi pentru politicieni şi pentru mass-media şi pentru public, iar sectorul cultural în sine era deschis spre un anumit tip de dialog, proactiv. Suplimentul Cultura Activă din Revista 22 oferă o hartă clară şi etapizează aceste conjuncturi, surprinzând elemente-cheie integrante: lideri puternici, fonduri externe, ani electorali, schimbarea oficialilor, interes pentru spaţiul est-european, deschidere spre infuzie profesionistă şi schimbare ş.a.m.d..
Problema surprinsă şi în timpul discuţiilor, în schimb, este aceea că în sectorul cultural iniţiativele au fost conjuncturale - importante, dar fără o continuitate necesară - bazându-se pe prezenţa şi experianţa liderilor puternici, ceea ce a condus în timp la un discurs fragmentar şi la lipsa formării unei înţelegeri şi a unor competenţe pentru dialog social în cultură. Iar tot ca un efect al acestui parcurs în hopuri a fost şi luarea unor decizii lipsite de suport ştiinţific, de cercetări. Abordarea a fost una a "urgenţelor", între care s-au aşezat pauze de respiro. Nu s-a putut crea astfel o practică a consultărilor şi a implicării civice în procesul de advocacy, autorităţile adoptând mai degrabă o atitudine de reatragere şi de bifare a consultărilor, iar organizaţiile devenind reactive faţă de măsurile care se iau şi pierzând dimensiunea strategică a poziţiei adoptate. Sectorul s-a insularizat, cu greu mobilizându-se pentru a identifica şi apăra interese comune.
Acest traseu face ca în continuare raportarea la demersul de advocacy să se facă în termeni de reformă, de management instituţional, de funcţionare a unităţilor de politici publice şi de transparenţă, aşa cum remarca Otilia Pop. Dar se vor întâmpla aceste reforme fără presiune din exterior? Se pare că nu numai sectoare independente de nişă au nevoie de efortul de advocacy, ci şi autorităţile.
Din aceste motive, provocarea cea mai mare în acest moment pentru sectorul cultural independent este aceea de a avea continuitate. Este nevoie de organizaţii profesionale, sindicate, ONG-uri reprezentative, dar mai important decât numărul lor, în advocacy, este continuitatea activităţii şi profesionalismul cu care îşi apropie decidenţii şi beneficiarii din sectorul cultural. Pentru aceasta, esenţial este şi parteneriatul cu alte organizaţii non-guvernamentale pentru scopuri comune. Instrumente există, câteva dintre ele fiind amintite şi la întâlnire: Legea 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public sau Legea 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică - dar instrumentele create trebuie folosite şi continuate.
Studiul realizat de FDSC şi menţionat anterior mai scotea în evidenţă faptul că multe dintre ONG-uri nu cunosc instituţiile şi atribuţiile care le revin acestora. Acest aspect face ca structurile de advocacy să preia sarcina dificilă de a educa şi de a forma un public care să înţeleagă şi să ia poziţie în schimbul de argumente pentru o schimbare a cadrului profesional.
Iniţiativa de advocacy este un tip de activitate care are la bază principii, valori şi un interes pentru binele comun. Este primul lucru care se invocă într-o întâlnire cu autorităţile, dar şi primul lucru care se contestă. De aceea procesul de advocacy nu poate fi despărţit de dimensiunea de cercetare care oferă nu numai baza argumentării, ci şi fundamentarea strategică de care are nevoie.
Penultima dezbatere din proiectul Cultura Activă organizată în Bucureşti se adresează de fapt unor categorii de "formatori" sociali care, poate, la primul contact cu proiectul nu se simt vizaţi: universităţi - prin implicarea în procesul de cercetare cu expertiza pe care o deţin (Bulgaria putând fi un exemplu în acest sens), artişti - care ar avea un aport important dacă s-ar implica în susţinerea responsabilă a iniţativelor de advocacy a organizaţiilor care îi reprezintă ca profesie şi putând să dea o faţă umană unui proces care nu e deloc simplu, teoreticieni - care pot oferi o nouă dimensiune discursului public, personalităţi - care pot contribui mult la educarea de care s-a vorbit. Nicu Mandea, decan al Facultăţii de Teatru, a remarcat că sectorul cultural are o atitudine elitistă fără a-şi permite, de fapt, acest lucru.
Ideea de Cultură Activă va continua, iar Coaliţia Sectorului Cultural Independent îşi propune să persevereze pe drumul început, dar va depinde şi de fiecare dintre noi - individual sau organizaţional - cât de consistent va fi demersul.
Poate că prima şi cea mai importantă idee pe care am putea să o asimilăm felului în care privim activitatea de advocacy este că nu reprezintă un demers revoluţionar, ci este o practică continuă, democratică. Acest aspect a fost menţionat de mai multe ori în cadrul dezbaterii din 2 noiembrie. Raluca Pop, unul dintre coordonatorii proiectului, a insistat asupra lui şi a descris perspectiva sub care se plasează activitatea Coaliţiei şi proiectul Cultura Activă. Inspirată de viziunea lui Dragan Klaic, aceasta perspectivă este succint şi percutant prezentată în textul On Advocating Culture.
Foto: Daniela Palimariu (www.danielapalimariu.ro)