decembrie 2011
Adventures of Tintin: The Secret of the Unicorn, The
Steven Spielberg revine cu un film anunţat de mai mult timp: o adaptare a isprăvilor renumitului Tintin din benzile desenate ale belgianului Hergé (pseudonimul lui Georges Remis), dar în "haine noi". După Robert Zemeckis (cel care a inaugurat, în 2004, performance capture cu The Polar Express) şi James Cameron, a venit şi rândul lui Spielberg să utilizeze tehnologia avansată. Tintin se întoarce pe ecrane, după aproape douăzeci de ani, de la apariţia seriei animate (R: Stéphane Bernasconi) a cărei coloană sonoră a rămas celebră. Filmul lui Spielberg, The Adventures of Tintin: The Secret of the Unicorn (2011), a căpătat statutul de "cel mai aşteptat film al anului".

Adaptarea nu repetă scenariul din benzile desenate originale, dar păstrează personajele, tonul, atmosfera şi naturaleţea operelor lui Hergé. Scenariul a fost extras din trei albume ale graficianului belgian: The Crab with the Golden Claws, The Secret of the Unicorn şi Red Rackham's Treasure.

Deşi proiectul poate părea pueril, filmul este un divertisment de calitate care e coerent cu filmografia de până acum a celebrului Steven Spielberg. Cocktailul de comedie şi aventură, amintind de seria Indiana Jones, înlătură orice urmă de scepticism. Beneficiind de contribuţia unui trio de scenarişti britanici, Spielberg reuşeşte să se debaraseze de obiceiul de a americaniza eroul şi respectă primul "cod" al tradiţiei franco-belgiene. Astfel, Tintin nu devine "motorul" filmului, făcându-le loc şi eroilor din plan secund. Francezii pot fi mândri că unul dintre cei mai celebri eroi, Tintin, a trecut cu brio Atlanticul, depăşind limitele francofoniei.

Regizorul nu a inventat un plan "à l'americaine" ca să-i dea consistenţă lui Tintin, ci acesta pare desprins din benzile desenate ale lui Hervé. Pentru că a intrat în posesia unei machete de navă, Licorn, Tintin, un tânăr reporter, porneşte într-o aventură fantastică pentru a dezlega un mister fabulos. El investighează un mister vechi de secole, contracarează planurile diabolicului Ivan Ivanovich Sakharine, care e convins că Tintin a furat nepreţuita comoară a unui pirat pe nume Red Rackham. Mereu ajutat de câinele fidel, Snowy, de căpitanul Haddock şi de cei doi detectivi - Thompson şi Thomson - Tintin traversează jumătate din planetă încercând să găsească o epavă naufragiată de mult, ce ascunde o comoară, dar şi un teribil blestem. Tintin parcurge distanţe incredibile, înfruntă multe obstacole, încercând mereu să fie cu un pas înaintea inamicilor, riscându-şi viaţa numai pentru a dovedi că nimic nu-i poate sta în cale.

Spielberg ne oferă un film frenetic, căci rapiditatea cu care se derulează intriga şi viteza cu care traversează locurile exotice (mare, deşertul Africii, Peru, Tibet şi... Lună) dă senzaţia unui divertisment sub consum de amfetamine. Camera de filmare este într-o permanentă alertă, iar utilizarea stabilizatorului ne dezvăluie încă o dată faptul că măiestria tehnică este unul dintre atuurile fidele ale cinematografiei lui Spielberg. Grafica pe calculator i-a permis, de asemenea, să creeze mişcări impresionante care contrastează puternic cu benzile desenate originale. De aici, putem desprinde o altă calitate a filmului - aceea de a nu fi doar o copie reverenţioasă a materialului primar. Cu toate acestea, spiritul lui Hergé se simte permanent prin gagurilor şi prin intriga întortocheată.

Deşi îi este fidel personajului din BD, Tintin din 2011 este mai oportunist (nu uită niciodată că este un reporter). Descurcăreţ şi mereu curios, tânărul cu o coafură nostimă se raportează mereu la bătrânul lup de mare, căpitanul Haddock. Perfecţionist, graţie lui Andy Serkis (cel care merita un Oscar pentru prestaţia sa din Rise of the Planet of the Apes), Haddock este punctul forte al acestei aventuri, aşa cum era şi în seria BD.

Spielberg şi Jackson au făcut ceea ce ştiu ei mai bine - să creeze acel univers care dă fiori spectatorilor. "Panoplia" mişcărilor reuneşte, în film, comoara unui pirat, un vas naufragiat, un hidroavion deturnat, un palat marocan, deşert, ocean , iar eroul din vechile benzi desenate este umplut cu Helium şi aruncat într-un univers în care fiecare pixel poate leza ochiul spectatorului. Relieful aduce o versiune personalizată a lui Tintin, care "profită" de percepţia crescută a volumului.

Filmul se deschide cu un generic cvasi-plat, cu personajele sub formă de umbre, amintindu-ne de pelicula Catch Me If You Can, Spielberg se angajează într-un inteligent joc de autocitare (Jaws şi Indiana Jones), iar fanii îi vor recunoaşte marca la fiecare secvenţă. Puterea imaginaţiei a fost una dintre cheile succesului regizorului Steven Spielberg, autor al multor filme de referinţă. Celebra urmărire de indicii după indicii se regăseşte constant în filmele sale (Duel, Catch Me If You Can) formând un laitmotiv în cadrul aceleaşi saga (Indiana Jones, Jurassik Park). The Adventures of Tintin: The Secret of the Unicorn devine, astfel, o călătorie unică în lumea anilor '80, revigorantă şi antrenantă, demonstrând că Steven Spielberg este încă pe val.

Regizor: Steven Spielberg
Scriitor: Hergé
Scenarist: Steven Moffat, Edgar Wright, Joe Cornish
Compozitor: John Williams
Producător: Peter Jackson, Kathleen Kennedy, Steven Spielberg
Monteur: Michael Kahn
Distribuţia: Jamie Bell (Tintin), Andy Serkis (căpitanul Haddock), Simon Pegg (inspectorul Thompson), Nick Frost (Thomson), Daniel Craig (Rackham cel roşu / Sakharine), Toby Jones (Silk), Tony Curran (Lt. Delcourt), Cary Elwes (pilotul).


Regia: Steven Spielberg Cu: Jamie Bell, Andy Serkis, Simon Pegg, Nick Frost, Daniel Craig, Toby Jones, Tony Curran

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus