Unul dintre marii curioşi - asta este Tintin -, un băiat fără vârstă, cu un moţ proeminent şi echipament de jucător de golf. E politicos, dar încăpăţânat şi nu se sfieşte să tragă cu pistolul şi să-şi facă adversarii să vadă puzderia de steluţe care în benzile desenate de altă dată echivalau cu ce numim noi astăzi, pe scurt, k.o.

Se recomandă reporter chiar dacă nu scrie niciodată, nici nu pune piciorul în vreo redacţie. Dar iscodeşte, caută, pândeşte, cercetează bibliotecile, analizează indiciile. Şi, ca în orice poveste, până la urmă aventura e cea care îl caută pe el, pe străzile liniştite dintr-un fel de ţară anonimă, franco-belgiană.

Ca orice aventurier care se respectă, Tintin nu e singur. E însoţit de un bulgăre vesel de fox terrier, fidel şi înnebunit de pisici, pe numele lui Snowy. Şi nu va trece mult timp până când Haddock, un căpitan de navă care a făcut din băutul pe ascuns o nouă artă se va alătura duetului, un antagonist cu nume slav Ivanovich Sakharine porneşte pe urmele lor şi Thompson şi Thomson, doi inspectori de Interpol veniţi din şcoala suprarealistă belgiană se împiedică şi ei în poveste. Dar să nu anticipăm, şi să începem cu începutul.

 

The Adventures of Tintin - The Secret of the Unicorn este prima animaţie semnată de Steven Spielberg şi, ca orice noutate, are povestea ei. Undeva pe la începutul anilor  '80, în timp ce pregătea primul Indiana Jones, Spielberg descoperea un bd din seria personajului amintit. I-a plăcut atât de mult încât mărturisea că l-a "citit" entuziasmat, cu toate că nu ştia o boabă de franceză, şi a încercat să-i întâlnească autorul. Era cu puţin înainte de moartea belgianului Hergé (Georges Rémi) şi întâlnirea lor va avea o singură concluzie - Steven Spielberg ar fi singurul care i-ar putea ecraniza poveştile. Şi Spielberg a reuşit să-i îndeplinească dorinţa, chiar dacă Tintin a trebuit să mai aştepte încă 30 de ani.

Poleită de tot fastul pe care studioul de efecte speciale al lui Peter Jackson (Weta Digital) îl poate aduce, pusă cap la cap de vechea echipă a lui Spielberg, compozitorul John Williams, directorul de imagine Janusz Kaminski şi monteurul Michael Kahn, realizat în 3D şi convertit în tehnica motion-capture, povestea lui Tintin este în primul rând aventura unor meşteri entuziaşti.

Totul începe într-o dimineaţă, în piaţa de vechituri a oraşului, unde Tintin descoperă la taraba unui anticar macheta unei corăbii ciudate, cu prova ornată în forma unui inorog. Nu apucă bine să o cumpere că, deodată, doi colecţionari apar în spatele lui şi se oferă să îi răscumpere macheta. Cu orice preţ! Din momentul în care Tintin refuză oferta, aventura poate să înceapă. Unul dintre colecţionari e împuşcat (lucru mai rar într-o animaţie P.G.) în faţa casei lui, catargul corăbiei dezvăluie o harta încifrată a unei comori, şi al doilea colecţionar se dovedeşte a fi tocmai Ivanovich Sakharine, urmaşul piratului Red Reckham. Şi când căpitanul Haddock îl întâlneşte pe Tintin şi-l confundă prin aburii romului cu un şobolan de sumatra suntem deja în mijlocul aventurii.

Mai rămâne totuşi de discutat dacă 3D-ul ajută sau nu povestea. James Cameron a declanşat o isterie la Hollywood cu Avatar-ul său. Studiourile au început producţia 3D pe bandă rulantă, iar când nu au găsit subiecte s-au aruncat fără sfială spre filmele mai vechi. De ceva timp, poţi să-ţi cumperi plasma preferată şi să vezi filme 3D cu prietenii, pe canapea. Şi totul pare feeric, atâta timp cât nu-ţi mişti prea mult capul. Noua tehnologie a transformat spectatorii în nişte statui care se chinuie să nu piardă infimul unghi de claritate. Inevitabil, au apărut deja reticenţe faţă de preţul mult umflat şi, poate mai interesant, faţă de sălile care uită să schimbe intensitatea luminoasă a aparatului de proiecţie între peliculele clasice şi cel 3D. Dacă vi se pare că filmul pe care l-aţi văzut era prea întunecat, uitaţi-va în program la ce a rulat înainte. 

Imersiunea de care se vorbeşte este succeptibilă în primul rând de artificialitate, dar poate că animaţia este teritoriul care i se potriveşte cel mai bine. The Adventures of Tintin arată o gândire cinematografică, un mod de a spune povestea folosind şi nu enumerând posibilităţile mediului. Reanimând teme din Indiana Jones, folosind un climax în care macaralele din port ţin locul săbiilor, imaginând situaţii aproape de spectator, trimiţând tot soiul de obiecte spre sală, Spielberg nu pare deloc intimidat de noul gadget. Poate lumea benzilor desenate pierde ceva în convertirea asta brutală, dar orice ecranizare trebuie să aducă ceva nou, ceva specific. Şi marele câştigător este Snowy, ale cărui escapade neînfricate pe străzile unui oraş marocan în urmărirea unei păsări, te fac să te bucuri că ai avut încredere în Spielberg şi în felul în care ştie el să facă film.