It\'s a Wonderful Life (1946). Regia: Frank Capra. Cu James Stewart, Donna Reed, Lionel Barrymore. Filmul care, pentru mine, întrupează esenţa "spiritului Crăciunului": nu în sensul Disney-consumist, cu mult fast şi moşi rubiconzi, ci ideea creştină ce stă la baza acestuia: să-i pui pe alţii înaintea ta, întotdeauna, aproape cu preţul propriei vieţi. Plus că personajul îngerului, Clarence (Henry Travers), care trebuie să-şi dovedească utilitatea, este preferatul nostru.
Miracle on the 34th Street (1947). Regia: George Seaton. Cu Maureen O\'Hara, John Payne, Natalie Wood. Filmul ideal pentru a reda încrederea în Crăciun şi în Moşul aducător de daruri.
White Christmas (1954). Regia: Michael Curtiz. Muzica şi versurile: Irving Berlin. Cu Bing Crosby, Danny Kaye, Rosemary Cloney şi Vera Allen. Cel mai bun musical pe tema Crăciunului (de altfel, a lansat şi celebrul cîntec "White Christmas"), capabil nu doar să nu te plictisească, ci să îmbine atmosfera de mister implicit cu una de fast şi comic elegant.
Home alone (1990) şi Home alone 2 (1992). Regia: Chris Columbus. Cu Macaulay Culkin. Filmul de Crăciun care nu mai are nevoie de nici o prezentare, ci doar de imaginea băieţelului descurcăreţ, ţinîndu-se de obraji.
Tim Burton\'s The Nightmare Before Christmas (1993). Regia: Henry Selick. Cu Danny Elfman, Chris Sarandon, Catherine O\'Hara. Un film despre "joaca de Crăciunul" a locuitorilor din Halloween Land, care, asemenea unor oameni din jurul nostru, nu prea înţeleg care-i treaba cu Crăciunul.
The Santa Clause (1994), plus cele două continuări din 2002, respectiv 2006. Sau ce se întîmplă cînd un tată obişnuit ajunge Moş Crăciun.
Mrs Santa Claus (1996). Regia: Tony Hughes. Cu Angela Lansbury. Vizibil aproape în fiecare an pe fostul Hallmark: un musical feminist, în care doamna Crăciun se revoltă să fie doar femeia din umbră şi le organizează într-un stil sufrageto-gospodăresc şi pe celelalte locuitoare ale oraşului lor.
A Christmas Carol (1999). cu Patrick Stewart - ecranizare, clasică, a poveştii lui Dickens, ce nu poate lipsi de la nici un Crăciun respectabil: acolo spiritul acestuia (de fapt, spiritele) apare (apar) ad litteram şi cu o nuanţă horror-moralizatoare (dar binevenită).
How the Grinch Stole Christmas (2000). Regia: Ron Howard; după romanul lui Dr. Seuss. Cu Jim Carrey. Un amestec de actori şi animaţie, pe linia umorului uşor crud, pornind de la veşnica poveste a monstrului aparent rău, dar, în esenţă, doar neînţeles.
The Santa Trap (2002). Regia: John Sheppird. Cu Stacy Keach, Shelley Long, Corbin Bernsen. Un film de serie B, avînd, însă, toate atuurile să-l facă înduioşător (personajul looser-ului întors pe calea cea bună cu ocazia Crăciunului).
Love Actually (2003). Regia: Richard Curtis. Cu Alan Rickman, Emma Thompson, Liam Neeson, Laura Linney. Un film-puzzle, ale cărui poveşti de iubire se petrec în preajma Crăciunului.
Elf (2003). Regia: John Favreau. Cu Will Ferrel, James Caaan, Mary Steenburgen. Spiritul sărbătorilor din perspectiva, de astă dată, a unui elf, care descoperă că, de fapt, e om şi vine să-şi îmblînzească tatăl morocănos şi sceptic.
Bad Santa (2003). Regia: Terry Zwigoff. Cu Billy Bob Thornton, Tony Cok, Bernie Mac. În cîteva cuvinte - poate cel mai politically incorrect Moş Crăciun de pe marele ecran.
Christmas with the Kranks (2004). Regia: John Roth; după romanul lui John Grisham, Skipping Christmas. Cu Tim Allen, Jamie Lee Curtis, Dan Aykroyd. O altă comedie, mai vădit moralizatoare, despre comunitatea ce nu te lasă să ignori tradiţiile de Crăciun, mai ales cînd pînă în momentul respectiv erai un soi de "suflet al sărbătorii".
The Family Stone (2005). Regia: Thomas Bezucha. Cu Diane Keaton, Sarah Jessica Parker, Craig T. Nelson. Ce se întîmplă atunci cînd, de Crăciun, în mijlocul familiei, apare un "intrus" - în acest caz, prietena scorţoasă a unuia dintre băieţi, care încearcă să se integreze în noul mediu.
Deck the Halls (2006). Regia: John Whitesell. Cu Danny de Vito şi Matthew Broderick. O comedie normală despre orgoliile mari ale oamenilor mici, manifestate mai dihai cu ocazia Crăciunului (ambiţia personajului interpretat de Danny de Vito ca a sa casă să fie într-atît de luminată încît să poată fi văzută din spaţiu).
Fred Claus (2007). Regia: David Dobkin. Cu Vince Vaughn, Paul Giamatti. Un film la limita dintre comedie şi dramă, pe linia populist-psihanalitică, de familie.
Four Christmases (2008). Regia: Seth Gordon. Cu Vince Vaughn, Reese Witherspoon. Cuplul central al filmului îşi petrece de obicei vacanţele de Crăciun în locuri exotice, departe de dramatismele care apar în fiecare an în familiile lor. Mai puţin de această dată, cînd sînt nevoiţi să facă un adevărat maraton al vizitării părinţilor.
A Christmas Carol (2009). Regia: Robert Zemeckis. Cu Jim Carrey, Gary Oldman. Pe principiul, nici un (film de) Crăciun fără Jim Carrey, avem o nouă ecranizare a lui Dickens, de această dată şi în variantă 3D.