X milimetri din Y kilometri

Artiştii care fac parte din echipa artistică a proiectului aveau în 1989 între 8 şi 11 ani. Analizînd împreună materialele adunate în timpul perioadei de documentare în arhiva CNSAS, primele întrebări au fost: sunt dosarele Securităţii documente ce ne-ar putea ajuta sa descifrăm trecutul? Sunt un adevăr parţial? o saga cu multe ramificaţii şi cu un autor colectiv - poporul român? o maculatură? o bombă care ar putea exploda în fiecare moment? o moştenire ciudată pe care o ducem cu noi fără să ştim ce să facem cu ea? jurnale ale vieţii de zi cu zi ţinute fără ca cei care au fost personaje să-şi fi dorit aceste jurnale? Câtă ficţiune şi câtă realitate? Ce e de făcut acum şi de acum încolo? La acestea s-au adăugat alte întrebări în timpul repetiţiilor: cum ne poziţionăm faţă de temă, faţă de publicul căruia dorim să ne adresăm şi care are vîrste şi experienţe diferite, cum ne poziţionăm faţă de "scenariu" şi faţă de "personajele" lui care nu sunt de fapt personaje ci oameni reali, contemporani cu noi? Pentru noi, aceste întrebări au atît o miză estetică, cît  şi una etică.

Cei X milimetri aleşi din cei Y kilometri de dosare sunt 10 pagini din dosarul scriitorului Dorin Tudoran, publicat de acesta cu titlul Eu, fiul lor. Dosar de Securitate. "Scenariul" spectacolului este stenograma unei discuţii ce a avut loc în 1985 la Comitetul Municipal de Partid Bucureşti. Nu "reconstituirea" ne-a interesat, ci exerciţiul de a înţelege felul în care a funcţionat acest mecanism absurd al mixării realităţii cu ficţiunea, precum şi felul în care trecutul recent, insuficient cunoscut, devine, luînd desigur alte forme, prezentul pe care îl trăim.

Ca multe din documentele din dosare, "stenograma" şi felul în care este redactată oglindeşte procesul de concepere a scenariilor de către Securitate. Documentul este însă, în egală măsură, o mărturie a unei atitudini exemplare. Atitudinea scriitorului Dorin Tudoran este o atitudine singulară în epocă (aşa cum au fost şi cele ale dizidenţilor Doina Cornea, Vasile Paraschiv, Radu Filipescu), într-un context în care norma era colaborarea, lipsa de solidaritate, schizofrenia cotidiană.

Din păcate, replici din "scenariul" transcris în 1985 sună de parcă discuţia ar avea loc astăzi. Lipsa de solidaritate, de reacţie, aroganţa puterii faţă de cetăţeni, oportunismul relaţiei intelectualilor cu această putere - sunt şi teme ale societăţii româneşti de astăzi.

"Cît de prezent este trecutul recent?" este întrebarea cu care dorim să lansăm discuţiile cu publicul ce vor însoţi spectacolul din 9 martie 2012.

Un spectacol de Gianina Cărbunariu
Video: Ciprian Mureşan
Asistent de regie: Alexandra Felseghi
Distribuţia: Toma Dănilă, Paula Gherghe, Mădălina Ghiţescu, Rolando Matsangos
Producţie: Colectiv A
Proiect finanţat de: Administraţia Fondului Cultural Naţional

Intrarea este liberă, pe baza confirmării la adresa de email [email protected]
Alte detalii la: 0741 358 160