Un puşti de 11 ani, Cyril, este brusc şi fără prea multe explicaţii abandonat într-o şcoală-internat de către tatăl său. Într-un acces de furie născut de dorinţă de a înţelege decizia unicului său părinte, Cyril fuge de la şcoală către blocul unde locuise cândva tatăl. Pus în faţa pericolului de a fi recuperat de către supraveghetorii de la internat ce porniseră pe urmele lui, Cyril se refugiază în cabinetul medical de la parterul blocului şi, mânat de disperare, se aruncă violent în braţele unei tinere, Samantha, ce-şi aştepta rândul la consultul medical. Impactul zguduie, deopotrivă, imaginea filmului şi viaţa tinerei. E clipa când Samantha decide, pur instinctual, perfect iraţional, să îl protejeze cu orice preţ pe Cyril.
Pur instinctual, perfect iraţional. Aceasta e, de altfel, cea mai potrivită descriere a motorului din spatele acţiunilor cuplului Cyril - Samantha. Nevoia de afecţiune părintească şi dorinţa de apartenenţă la un grup de prieteni de partea puştiului, pornirea maternă şi reflexul caritabil de partea femeii. Ambele în formă pură, neşlefuită, tăioasă, orbitoare. Două naturi puternice, solide (Cyril e poreclit "Pitbull", Cécile De France, în rolul Samanthei, are un trup deopotrivă senzual bronzat şi bine garnisit cu muşchi parcă lucraţi la sală), decise să facă orice pentru a învinge.
Cei doi rezolvă rapid micile conflicte cu cei din jur (lupte inegale, victorii scurte, cinice, fără recurs) şi îşi adună toate forţele pentru marea confruntare: unul contra celuilalt. Cyrill câştiga, în prima fază, dar scenariul e suficient de deştept (sau fricos?) încât să îngăduie reconcilierea, armistiţiul, îmblânzirea.
Furiile celor două personaje-instinct, născute în chipuri diferite (pe de o parte, educaţia precară a unui copil cvasi-lipsit de familie, pe de alta, vidul unei existenţe fără orizont a unei coafeze trecute de 30 de ani), gâlgâie de viaţă, de sânge, de adrenalină, dar sunt şi lipsite de cea mai vagă urmă de civilizaţie (fie ea înţeleasă ca relaţie om-om, ori ca tip de comportament al unui individ în interiorul unei comunităţi). Marele merit al filmului este că nu privilegiază instinctul frust în disputa cu civilizaţia, deşi fine ironii la adresa ipocriziei celei din urmă se pot simţi ici şi colo.
Ajutat de interpretarea excepţională a lui Thomas Doret, Cyril trage după el filmul, pedalând mereu cu capul înainte cu furia din Rebel Without a Cause, forţa din Scarface şi destinul-supravieţuitor din Amores Perros. Şi totuşi, chiar şi aşa solzos şi mereu-arcuit, puştiul e cald şi ataşant, semn că forţa afecţiunii fetei i-a străpuns carapacea. În scena plimbării cu bicicleta pe malul apei, cei doi aduc cu doi veterani ai Vietnamului, hotărâţi să-şi trăiască viaţa şi să aştearnă vălul tăcerii peste câmpul cumplitului război.