Un nou concert de stagiune al Filarmonicii "George Enescu" a readus, pe 23 martie 2012, în faţa orchestrei un minunat dirijor cunoscut pentru energie, non-conformism şi eleganţă în acelaşi timp - Misha Katz şi un solist remarcabil - violonistul Ilian Gârneţ, ce ne-au încântat auzul cu sonorităţile Concertului pentru vioară şi orchestră de Johannes Brahms, Moarte şi transfiguraţie de Richard Strauss, iar în încheiere Vânătorul blestemat de Cesar Franck.
Când îl aducem în discuţie pe remarcabilul Misha Katz părerile sunt împărţite: sunt unii care îl consideră ca fiind un mim care dansează pe scenă sau un "showman", care se îngrijeşte să amuze publicul şi să le distragă atenţia de la ceea ce contează cu adevărat la un concert - muzica. Şi mai sunt cei ca mine care îl consideră un geniu şi îl venerează ca atare.
Nu ştiu dacă este bine ceea ce cred eu - probabil m-am lăsat prea mult influenţată de personalitatea lui exacerbată şi de stilul lui uneori mult prea energic şi expansiv - dar tind în continuare să sper că nu mă înşel şi că munca acestui domn nu este aşa precum se spune.
Să fi fost vremea frumoasă cea care m-a făcut mai veselă şi bine dispusă sau poate să fi fost programul, sau solistul, dirijorul sau pur şi simplu muzica - încă nu ştiu, dar seara a fost (cel puţin pentru mine) una perfectă.
Foarte implicat în ceea ce cântă, beneficiind de o tehnică foarte bună, acurateţe în interpretare, o paletă largă de culori şi un temperament exploziv, Ilian Gârneţ, solistul serii, un artist matur, şarmant, care reuşeşte să atragă întotdeauna simpatia publicului, a studiat muzica la Academia din Chişinău, sub îndrumarea lui B. Dubosarsky, finalizându-şi pregătirea muzicală în Finlanda. Talentul îi este recunoscut încă de la vârsta de 9 ani, fiind distins cu o serie de premii naţionale, dar şi cu premiul Tibor Varga. A concertat în Rusia, Germania, Spania, Franţa, dar şi în România, alături de Filarmonica din Cluj.
Cât despre dirijor, ce să vă mai spun, acelaşi om minunat, energic, exuberant şi expresiv care a dirijat din nou fără partitură, aşa cum ne-a obişnuit.
Seara a debutat cu lucrarea Moarte şi transfiguraţie de Richard Strauss, poem simfonic, compus în 1889, bazat pe un poem al lui Alexander Ritter, structurat în 3 părţi denumite: Sunetele triumfului, Eliberarea şi Transfigurarea.
A urmat Concertul pentru vioară şi orchestră de Johannes Brahms care a captat atenţia publicului printr-o interpretare plină de emoţie şi patos a solistului Ilian Gârneţ. Solistul a surprins aşa cum o face de fiecare dată, prin implicare, conducerea foarte clară a liniilor melodice şi sunetul cald al viorii sale.
Seara s-a încheiat cu Vânătorul blestemat de Cesar Franck, o lucrare ce foloseşte în deschidere temele instrumentelor din alamă şi ce a captat prin sonorităţile pline şi masive.
Aşadar, concertul din 23 martie 2012 a fost unul exploziv, publicul având ocazia să vadă faţă în faţă două mari personalităţi ale muzicii clasice ale momentului actual. Nouă nu ne mai rămâne decât să ne bucurăm că avem - dacă nu în fiecare zi, măcar adesea - ocazia să ascultăm asemenea muzicieni minunaţi pe scenele bucureştene şi să promitem că le vom urmări îndeaproape evoluţia.
2 comentarii
- Mici observatiiMorocanosul, 04.04.2012, 10:57
Ordinea lucrarilor in concert a fost alta decat o afirmati dumneavoastra. Concertul pentru vioara si orchestra de Johannes Brahms a deschis seara muzicala. Despre bis, nici un cuvant?
Ar fi frumos daca ati corecta si gramatical textul inainte de a-l posta. De altfel unele fraze sunt incoerente:
"Seara s-a încheiat cu Vânătorul blestemat de Cesar Franck, o lucrare ce foloseşte în deschidere temelor instrumentele din alamă, şi ce a captat prin sonorităţile pline şi masive".
Oricum , felicitari pentru opiniile exprimate sincer.
- Expansivitatea, bat-o vina!...catperson, 04.04.2012, 21:56
Pare ca expansivitatea care v-a cucerit la dl. Katz a "metastazat" si in stilul dvs. si cam abuzati de vorbe mari si...definitive! Geniu, mari personalitati ale muzicii clasice, etc.
Plus ca, asa cum va semnaleaza si Morocanosul, expansivitatea excesiva pagubeste pana la urma si coerenta, repetati redundant termeni, etc.
Desigur, important e ca ati avut "o seara perfecta" (cat va invidiez!) si sper pt. dvs. ca ati fost la Ateneu si saptamana care a urmat, ca sa va bucurati de un fel de opus al d-lui Katz, Cristian Badea; sa vedeti cum muzica adanc inteleasa si asumata poate fi continuta, stapanita, insotita umil sau ferm, strabatuta sau invaluita, dar niciodata jucata sau coregrafiata...
Resurse
Alte articole de Andreea DraguAlte cronici muzicaleArticole similare
Cantata Ioan Damaschinul de Taneev la Ateneul Român / Marcel FrandeșViolonista Mihaela Martin în Concertul nr. 2 de Bartók / Marcel FrandeșSunetul aurit al violonistului Liviu Prunaru / Marcel FrandeșConcert aniversar România-Germania la Ateneu / Marcel FrandeșPianista Magdalena Müllerperth în Concertul de Schumann / Marcel FrandeșToate articolele despre Stagiunea concertistică 2012Scrieţi la LiterNet
Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.
Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.
Publicitate