Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Toată lumea din familia noastră

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Stil - Toată lumea din familia noastră


aprilie 2012
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Cu Toată lumea din familia noastră, Radu Jude scrie o nouă pagină în registrul filmului (neo)realist românesc de lungmetraj. Preluîndu-şi tema din scurtmetrajul Alexandra (semnat de regizor în 2007) dar respectînd nişa estetică a unui tip de sarcasm dezvoltat pîna la paroxism în mediumetrajul Film pentru prieteni, creaţia actuală a lui Jude e o contrafeerie trash propulsată de energia sa dialogală şi interpretativă fix în vîrful celor mai "mizerabiliste" filme din cinematografia românească recentă.

Din punct de vedere stilistic, filmul nu iese în exteriorul perimetrului deja trasat de neorealismul românesc. Povestea "poveristă" ajunge la spectator prin aceleaşi filmări trepidante din mînă, cadre lungi (rar interceptate de montaj), scenografie meticuloasă, scene filmate cu precădere în interior, evident un film deloc evazionist. Se remarcă, însă, o modalitate nouă de a lua pulsul realităţii dezbătute. În cazul de faţă, povestea unui stomatolog ieşit din minţi este spusă într-o manieră în care Jude aplică o viziune dusă pînă la extrem asupra condiţiei părintelui divorţat în societatea actuală. Iar dacă luăm în considerare umorul sardonic în care, de fapt, rezidă Film pentru prieteni (văzut, pe bună dreptate, de criticul Lucian Maier, ca o peliculă ce nu se putea susţine decît pe o reconstruire totală a temeliilor cinematografice cunoscute) se poate observa la Jude, după acest film, că începe să-şi contureze un stil propriu, bazat pe modalitaţi narative inconfortabile cu care acesta tratează aspecte sociale.

Toata lumea... vorbeşte într-o jumătate de zi degajat dar, în acelaşi timp, nonconformist şi "deranjant", despre potenţialele consecinţe ale unui divorţ; astfel, el însuşi este un divorţ de normele convenţionale cu care cinematograful obişnuieşte să aducă în discuţie relaţiile dintre părinţi divorţaţi. E un atac frontal, care dezbracă la piele realitatea, propunînd în context o viziune "netrucată", lipsită de inhibiţii estetice şi, implicit, de autocenzură.




 Toate articolele despre Toată lumea din familia noastră


0 comentarii

Spacer Spacer