Pe 31 iulie 1944, Geraldine Chaplin se năştea în familia celui pe care presa internaţională îl numea deja, fără rezerve, cel mai mare star de film din lume. Era cel de-al patrulea copil al lui Charlie Chaplin şi primul dintre cei opt pe care legendarul actor i-a avut cu cea de-a patra soţie, Oona O'Neill, fiica dramaturgului Eugene O'Neill. De-a lungul vieţii, asemănarea izbitoare cu tatăl ei şi numele Chaplin aveau să atragă o atenţie considerabilă asupra sa.
Cel care a adus-o pentru prima dată în faţa camerei de filmat, într-un rol minor din Limelight (1952), a fost chiar tatăl ei. De atunci au trecut 60 de ani şi peste 100 filme. În tot acest timp, Geraldine Chaplin şi-a construit propria identitate, diferită de a părintelui ei, şi o carieră impresionantă. Aerul enigmatic şi vulnerabil, privirea pătrunzătoare şi forţa interioară pe care o emană au propulsat-o în roluri dramatice de substanţă, în filmele unor cineaşti precum David Lean, Robert Altman, Pedro Almodovar, Carlos Saura, Claude Lelouch, Martin Scorsese, Alain Resnais, Jacques Rivette sau Franco Zeffirelli.
Geraldine Chaplin şi-a petrecut doar primii opt ani din viaţă în oraşul natal, Santa Monica (California), "vânătoarea de vrăjitoare" a erei McCarthy forţând mutarea întreagii familii în Elveţia. Pentru că visa să fie balerină, a studiat la Royal Ballet School din Londra, însă a realizat în câţiva ani că prestaţiile ei sunt mediocre şi că "nu poţi fi mediocru când porţi numele Chaplin".
Cealaltă opţiune era actoria - meseria în care numele i-ar fi deschis enorm de multe uşi. Ceea ce s-a şi întâmplat, povesteşte adeseori actriţa în interviuri. La scurt timp, în 1965, apărea pe afiş lângă Jean-Paul Belmondo, în Par un beau matin d'été (r. Jaccques Deray), şi alături de Omar Sharif în imensul succes Doctor Jivago (r. David Lean). Ecranizarea după romanul lui Boris Pasternak i-a adus şi prima nominalizare la Globurile de Aur din carieră.
În 1967, a început cea mai prolifică şi interesantă perioadă din cariera actriţei, marcată de întâlnirea cu regizorul spaniol Carlos Saura. E anul în care a debutat relaţia lor şi s-a lansat celebrul thriller psihologic Peppermint Frappé (Ursul de Argint la Festivalul de la Berlin), în care actriţa este ţinta obsesiei unui bărbat. Au urmat Ana and the Wolves (1973), Cría cuervos (Premiul Special al Juriului, Cannes, 1976), Elisa, vida mía (1977) sau Mamá cumple cien años (1979), filme care i-au consolidat reputaţia de actriţă exigentă şi de o profunzime rară.
Fluentă în spaniolă, franceză şi engleză, Geraldine Chaplin s-a mişcat cu uşurinţă între cele trei cinematografii. În aceeaşi perioadă, impresionat de talentul ei, cineastul american Robert Altman i-a oferit un rol de reporter BBC în Nashville (1975), care i-a adus o nominalizare la Globul de Aur pentru Cea mai bună actriţă în rol secundar. A distribuit-o apoi în Buffalo Bill and the Indians (1976) şi A Wedding (1978), iar ca producător - în Welcome to L.A. (nominalizare la BAFTA, 1976) sau Remember My Name (1978), ambele regizate de Alan Rudolph. Cu rolul soţiei criminale din Remember My Name, Chaplin a primit elogii în presă, partener de platou fiindu-i Anthony Perkins.
Filmografia ei cuprinde roluri remarcabile şi în L'amour par terre (r. Jacques Rivette), La vie est un roman (r. Alain Resnais), The Age of Innocence (r. Martin Scorsese), Jane Eyre (r. Franco Zeffirelli), Hable con ella (r. Pedro Almodovar), En la ciudad sin límites (r. Antonio Hernández) - premiul Goya pentru Cea mai bună actriţă în rol secundar - sau filmul horror El Orfanato (r. Juan Antonio Bayona). În 1992, a fost pusă în ipostaza inedită de a o juca pe bunica sa, Hannah Chaplin, în filmul biografic despre tatăl ei, Chaplin, regizat de Richard Attenborough. Interpretarea i-a adus încă o nominalizare la premiile Globul de Aur.
La TIFF 2012, spectatorii o vor vedea pe Geraldine Chaplin în câteva dintre filmele sale, inclusiv într-unul dintre cele mai recente, Et si on vivait tous ensemble? (r. Stéphane Robelin, 2011), în care apare alături de Jane Fonda şi Pierre Richard. Comedia are ca protagonişti cinci prieteni vechi care decid, atunci când unul dintre ei suferă un infarct, să se mute împreună, ca alternativă la azilul de bătrâni. Un student (Daniel Brühl) care face o cercetare despre populaţia îmbătrânită a Franţei, supraveghează "experimentul". Filmul a avut premiera mondială în 2011, la Festivalul Internaţional de Film de la Locarno.
Cea de-a 11-a ediţie a Festivalului Internaţional de Film Transilvania - TIFF va avea loc în perioada 1 - 10 iunie 2012, la Cluj-Napoca, şi între 13 şi 17 iunie 2012, la Sibiu.