În pădurea coreeană - Festivalul Shakespeare, 2012

A doua zi, 24 aprilie 2012
 
Regizorul Yang Jung-Ung pune în scenă cu Yohangza Theatre Company din Seoul (Coreea de Sud) Visul unei nopţi de vară, adaptând textul la cultura coreeană. Brusc, pentru cei care au mai văzut textul pus în scenă, această decizie deschide noi perspective, şi măcar o întrebare - oare cum ar arăta Visul... cu personaje din mitologia noastră?
 
Povestea e esenţializată - nu mai avem partea de teatru în teatru. Puck e transformat în două personaje (Duduri), care sunt puse pe glume, care se activează reciproc, care interacţionează cu publicul şi care reuşesc repede să devină simpatice. De altfel, personajele au o energie bună, şi nu pare să existe nimic negativ în ele. Indiferent de acţiuni, ele reuşesc să se facă plăcute de public. Fiecare e într-o cursă de schimbare şi toate au o energie pozitivă ce se păstrează de-a lungul spectacolului. Ajumi (A-Young Jeong), care caută plante în pădure, ia, sub vrajă, trăsăturile unui porc. Pentru Dot (Hae-Kyun Cheong), un spirit al pădurii aflat şi el sub vrajă, numele ei vine de la ArielJUlietaMIranda, iar ea e cea mai frumoasă femeie. A-Young Jeong joacă atât de credibil, încât auzind-o vorbind despre  sarmale, mămăligă, piftie (zise în română, spre deliciul publicului), căci doar asta o interesează, şi văzând-o mâncând lubeniţă şi scuipând, îţi pare foarte crudă soarta bărbatului care nu vede nimic din cauza crinilor otrăvitori.
Actorii dansează, cântă, fac muzică, interacţionează cu publicul toate cu o uşurinţă care te îndeamnă să crezi că oricine ar putea face asta. Corpurile lor sunt mobile şi suple, şi, în mod bizar, par să fie silenţioase. O ieşire din scenă, adică un lucru aproape banal, e, aici, spectaculoasă, pentru că se face fie pe săritură, fie în paşi mărunţi, uneori alături de muzică.
 
Climaxul e în momentul bătăii generale între îndrăgostiţi. Pe lângă situaţia caraghioasă în care bărbaţii sunt uşor feminini, iar fetele mai violente, aici se văd cel mai bine calităţile lor fizice. Se ridică unii pe alţii, se dau peste cap, se întind, toate cu o lejeritate incredibilă. Şi, în scurtele momente de respiro, bărbaţii au un dans caraghios, cu un zâmbet larg pe faţă (care îi face să arate ca personaje de desene animate), prin care îşi arată gradul de îndrăgostire.

În spatele machiajului puternic (doar îndrăgostiţii nu sunt machiaţi) nu poţi să vezi vârsta actorilor, dar ai putea să crezi că sunt tineri. La final te aşteaptă la ieşire, unde te salută sau dau mâna cu tine. Au aceeaşi energie bună, dar, de aproape, par puţin mai bătrâni. Cu atât mai impresionant pare ceea ce am văzut pe scena Teatrului Liric. Uitasem că prospeţimea nu ţine exclusiv de vârstă.


Visul unei nopţi de vară
Prezentat de Yohangza Theatre Company din Seoul (Coreea de Sud)
Regia: Yang Jung-Ung
Distribuţia: Sang-bo KIM, Jung-Yong JEON, Jin-Gon KIM, Seung-Hae NAM, Hyun-Seok CHANG, Eun-Hee KIM, Hae-Kyun CHEONG, Ji-Youn KIM, A-Young JEONG.