Henric V este un spectacol prezentat de Compania Pippo Delbono din Roma (Italia) şi are în distribuţie trei actori. Textul este redus foarte mult, însă Pippo Delbono urmăreşte şi surprinde reacţia pe care o are corpul în timp ce cuvintele se topesc în tensiuni. "Simplu, modern, puternic" sunt cuvinte scrise de critici despre acest spectacol.
Pippo Delbono, regizor: "Ca să călătoreşti nu ai nevoie de nimic. Pentru mine fiecare spectacol este o călătorie. Să călătoreşti înseamnă să descoperi noi locuri, noi emoţii, noi senzaţii."
Este actor, dramaturg, regizor de teatru şi filme documentare. S-a născut în 1959, în provincia Liguria, Italia. A fost influenţat în formarea sa de întâlnirile cu artişti importanţi ai teatrului modern: Ryszard Cieslak, Iben Nagel Rasmussen şi Pina Bausch. Spectacolele sale sunt greu de încadrat în termeni estetici. Celebritatea europeană începe prin participările la Festivalul de la Avignon. În 2004, Pippo Delbono şi-a stabilit compania la Modena. Delbono practică un teatru bazat pe corporalitate. Două dintre spectacolele sale, Urlo şi La Menzogna, au fost jucate în România, primul prezentat în 2008 la Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu, celălalt în cadrul Festivalului Uniunii Teatrelor Europene de la Bucureşti.
Shakespeare Sonete este un spectacol prezentat de Teatrul Berliner Ensemble din Berlin (Germania), în regia lui Robert Wilson. Wilson a folosit douăzeci şi cinci dintre sonetele lui Shakespeare ca pretext pentru a pune în scenă personaje tipice ale operei shakespeariene: bufonul, intrigantul, Doamna neagră etc. Imaginea emoţionează şi şochează (cum se întâmplă în toate spectacole lui Wilson), iar efectul sonor este impresionant, toate sonetele fiind expuse pe muzica originală a cantautorului american Rufus Wainwright. Berliner Ensemble este un teatru de referinţă, fondatorul lui fiind Bertolt Brecht.
Robert Wilson, regizor: "Raţiunea pentru care noi, artiştii, lucrăm, este ca să punem întrebări. Dacă ştii de ce faci un lucru, nu mai ai niciun motiv să-l faci."
Este regizor, actor, coregraf, scenograf şi light-designer. Considerat unul dintre marii artişti de avangardă din lume, Wilson a lucrat în teatre şi opere importante. Practică un spectacol de imagine, unde cuvântul este doar pretext sau suport al demersului său. Fascinează prin plastica imaginii şi şochează prin durată reprezentaţiilor. Spectacolul care l-a făcut celebru în Europa este Privirea surdului (1971), când Louis Aragon a declarat că a văzut "cel mai frumos teatru din lume".
Miranda şi Romeo şi Julieta sunt spectacole prezentate de Teatrul Municipal din Vilnius (Lituania), regia Oskaras Koršunovas. Furtuna lui Shakespeare, în varianta lituaniană, regizată de Koršunovas se dezvoltă şi se rezumă în Miranda. Regizorul se concentrează pe relaţia dintre două personaje: Prospero şi Miranda, însă, aceiaşi actori interpretează şi alte roluri. Koršunovas a inserat şi replici din alte piese, mai ales din Hamlet şi Macbeth.
Oskaras Koršunovas, regizor: "Eu vorbesc despre realitatea care mi se înfăţişează imediat, dar cred că ea ne arată un altfel de adevăr dacă este pusă într-un context mai larg."
Este unul dintre cei mai interesanţi regizori afirmaţi în ultimii douăzeci de ani în teatrul european. S-a născut în 1969, în Lituania, la Vilnius. Tot aici şi-a făcut studiile la Academia de Teatru. A înfiinţat Oskaras Koršunovas Theatre (OKT), unde a realizat o serie de spectacole inedite. Este pasionat de opera lui Shakespeare. Printre montările semnate de el se numără: Visul unei nopţi de vară, Hamlet, Romeo şi Julieta. În România au fost prezentate Drumul spre Damasc de Strindberg şi Hamlet. În 2002, a câştigat Premiul European "Noua realitate teatrală".
Oro de Otello este un spectacol prezentat de Odin Teatret din Holstebro (Danemarca) în regia lui Eugenio Barba. Oro de Otello este un spectacol codificat în gesturi şi în dans. Actorii interpretează personajele principale (Othello, Desdemona, Iago) şi îşi adaptează rostirea la sunetele din opera lui Verdi. Actorii îşi schimbă rolurile între ei, se transformă şi nasc dialoguri, într-un spectacol unde personalitatea actorului şi cea a personajului se completează. Muzica lui Verdi este un comentariu al acţiunii.
Eugenio Barba, regizor: "Corpul trăieşte, vocea trăieşte, palpită, vibrează ca o flacără, ca o rază de soare ce se naşte în corpul nostru, apoi luminează şi încălzeşte tot spaţiul."
Este regizor şi formator de şcoală. A stat trei ani în preajma lui Grotowski, apoi a înfiinţat Odin Teatret (1964) împreună cu un grup de actori veniţi din toate colţurile lumii. Odin Teatret a devenit un teatru-laborator celebru în toată lumea, care experimentează tehnici ale artei actorului. În România, Eugenio Barba este cunoscut prin cărţile pe care le semnează şi care, în ultima vreme, au fost publicate şi la noi, dar, mai ales, prin câteva spectacole invitate în cadrul Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu. Este co-autorul unui impresionant dicţionar de antropologie teatrală.
Film
Există roluri în teatru care sunt adevărate încercări pentru actori. Multe dintre ele se găsesc în dramaturgia lui Shakespeare: Hamlet, Macbeth, Richard III... şi lista poate continua. Însă, nu oricui îi este permis să se apropie de ele. Richard III a fost interpretat de Laurence Olivier, Al Pacino, Ian McKellen, Ştefan Iordache şi Marcel Iureş. Celebrul film Looking for Richard, regizat de Al Pacino, a fost proiectat pe 25 aprilie 2012 la Teatrul de Operă şi Operetă din Craiova.