Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici teatru  Sageata  Festivalul Internaţional Shakespeare, 2012

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Două versiuni pentru Romeo şi Julieta - Festivalul Shakespeare, 2012


mai 2012
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
A patra zi, 26 aprilie 2012

Una dintre cele mai cunoscute poveşti de dragoste a fost prezentată la Craiova în două variante în cea de-a patra zi. Primul spectacol a fost un spectacol de teatru-dans făcut de cei de la Studio M în regia lui Péter Uray, un proiect curajos, iar cel de-al doilea de Oskaras Koršunovas, regizorul lituanian care vine constant la Festivalul Shakespeare.

Primul spectacol, cel de la Sfântu-Gheorghe, pare o analiză la rece, cu sclipiri de emoţie, a textului lui Shakespeare. Răceala e dată de costumele de afacerişti, de structurile de metal care acum fac o casă, acum o criptă în care se află Julieta. Inclusiv mişcările de dans sunt destul de fixe, vedem mai degrabă unghiuri drepte şi o constantă în ceea ce priveşte modul în care o fac. Cât despre emoţie, ea vine de la cuplu, iar costumul nu mai pare rigid pe ei. Nu mai auzi declaraţiile de dragoste (spectacolul nu are text spus), dar poţi vedea forţa cu care se aruncă unul spre altul, şi, aşadar, să înţelegi ce implică relaţia celor doi.


Totuşi, dincolo de coerenţa poveştii (chiar dacă nu cunoşti textul lui Shakespeare poţi să înţelegi ce se întâmplă), nu pare să existe o opţiune pentru alegerea făcută de regizor, opţiune care să spună ceva despre întregul spectacol. Poate un mediu mai încorsetat atrage după el un tip de mişcare scenică, dar aici nu vedem nimic din ceea ce aduce mediul unui birou.


Ce facem dacă avem două brutării rivale? Poate ăsta să fie un motor destul de bun care să alimenteze ura? Acesta e contextul pe care regizorul Oskaras Koršunovas îl propune cu Romeo şi Julieta lucrat la Teatrul Municipal din Vilnius. Detaliile decorului sunt atent lucrate - fiecare brutărie are linguri, vase, oale, şi cam tot ce poţi să găseşti într-un astfel de loc. Scena e împărţită în două, fiecare cu casa şi afacerea sa, iar spectatorii sunt posibilii clienţi cărora li se prezintă produsele. Prin centrul scenei trece o şină pe care se aduce un vas mare, adânc, în care se prepară coca. Personajele împietresc ca într-o poză, cu liderul în faţa lor şi rămân în linişte pentru câteva minute. Ai timp să te uiţi atent la fiecare, iar încrâncenarea de pe figurile lor devine caraghioasă.


Doica e un personaj care place publicului, pentru că în ciuda mişcărilor sale de bătrână are, de fapt, un aer de prospeţime. Se supără prosteşte, fumează, îi pune răbdarea la încercare Julietei, vorbeşte despre bărbaţi şi, mai ales, înţelege ce înseamnă dragostea. Cât despre Julieta şi Romeo, ei par, ambii, nişte copii plini de energie, pentru care iubirea e prea apăsătoare.

Pregătirile pe care Mercutio şi Tybalt le fac înainte de luptă sunt caraghioase. Mercutio nu poate să înceapă dacă nu e atent pudrat cu făină. De altfel, făina ca opţiune pare să fie foarte ofertantă şi se pot găsi multe jocuri, dar ajunge să fie utilizată prea mult şi în zone diferite - e şi făină pentru cocă, e otravă, indică şi personajele care au murit. Obiecte care trimit la moarte devin tot mai prezente. Aici un schelet ascuns printre vase, dincolo un sicriu, otravă, toate se aglomerează şi cheia în care ai citit spectacolul nu mai e aceeaşi. Atmosfera e alta, iar regizorul reuşeşte să creeze tensiune gradat. De altfel, surpriza stă tocmai în distanţa dintre ce crezi că va fi spectacolul şi ceea ce se dovedeşte a fi. Cât despre final - Romeo şi Julieta o sfârşesc, prea demonstrativ, unde altundeva decât în vasul cu făină?

Un fragment amplu aici.

Studio M, Sfântu Gheorghe
Regia: Péter Uray
Decorul şi costumele: Carmencita Brojboiu
Distribuţia: Árpád Barabás (Capulet), Eszter Nagy (Lady Capulet), László Bajkó (Montague), András Györgyjakab (Paris), Attila Nagy (Romeo), Attila Péter Dávid (Mercutio), Imola Magyarosi (Julieta), László Szekrényes (Tybalt), Emília Polgár (Doica), László Bajkó (Părintele Lorenzo)

Teatrul Municipal din Vilnius
Regia: Oskaras Korsunovas
Scenografia: Jurate Paulekaite; Costume: Jolanta Rimkute; Light design: Eugenijus Sabaliauskas; Compozitor: Antanas Jasenka; Mişcare, coregrafie: Vesta Grabstaite
Distribuţia: Gytis Ivanauskas / Giedrius Savickas (Romeo), Rasa Samuolyte (Julieta), Dainius Kazlauskas (Mercutio), Tomas Zaibus (Benvolio), Dainius Gavenonis (Paris), Vaidotas Martinaitis (Capulet), Vesta Grabstaite (Lady Capulet), Egle Mikulionyte (Doica Julietei), Malvina Matickiene (Lady Montague), Dainius Kazlauskas (Montague), Arvydas Dapsys (Părintele Lorenzo), Darius Gumauskas (Tybalt), Giedrius Savickas / Gytis Ivanauskas (Escalus, prinţ al Veronei, şi un farmacist), Julius Zalakevicius (Balthasar), Rytis Saladzius (Peter)



 Toate articolele despre Festivalul Internaţional Shakespeare, 2012


0 comentarii

Spacer Spacer