Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Bir zamanlar Anadolu'da / A fost odată în Anatolia

Eroism demitizat - Bir zamanlar Anadolu'da / A fost odată în Anatolia


Film Menu, aprilie 2012
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Având o structură neobişnuită, al cărei element ordonator este diferenţa de lumină şi opoziţia zi-noapte (mare parte din acţiune se petrece în întuneric, însă un întuneric luminos - compromis asumat al regizorului), Bir zamanlar Anadolu'da / A fost odată în Anatolia, cel mai recent film al turcului Nuri Blige Ceylan, se recomandă, după titlu, drept o poveste, sau mai bine zis, un şir de evenimente ce poate fi rememorat peste ani, "când vei avea o familie" cum spune unul din personaje, drept o poveste. Materia primă din care se va plămădi mai târziu basmul este următoarea: o echipă de anchetă formată din mai mulţi poliţişti şi jandarmi, un doctor şi un procuror porneşte alături de cei doi acuzaţi de omor în căutarea trupului neînsufleţit al victimei, îngropat undeva în pustiul Anatoliei. Pe măsură ce căutările se prelungesc în noapte, iar personajele se adâncesc tot mai mult într-un peisaj care se descoperă parcă acelaşi după fiecare kilometru parcurs, situaţia devine din ce în ce mai tensionată, culminând cu ieşirea nervoasă a şefului poliţiei. 
 
Între prima secvenţă, care ne arată trei bărbaţi stând la masă şi a doua, unde vedem un un grup de trei maşini oprind în mijlocul pustietăţii, există o elipsă, crima şi circumstanţele în care a avut loc fiind puse în paranteză. Premisa de film poliţist rămâne însă la nivelul unui pretext narativ întrucât accentul nu cade pe rezolvarea necunoscutei, pe mister şi pe găselniţele ingenioase ale poliţiştilor care lucrează contra cronometru împotriva crimnalilor. Eroismul este demitizat, iar devotamentul omului legii faţă de meseria sa este pus la îndoială de întrebarea şoferului adresată doctorului în legătură cu plata orelor suplimentare. Nici convoiul echipei de anchetă nu e cum ne-am fi aşteptat, acea desfăşurare impresionată de forţe cu dubiţe superblindate cu girofar însoţite de alte maşini superblindate cu girofar, ci o înşiruire de trei automobile vechi care înaintează greoi într-un peisaj pustiu peste care s-a aşternut noaptea. 
 
Într-o foarte mare măsură, filmul lui Ceylan corespunde viziunii lui Jean-Claude Carrière care definea cinematograful drept "un om ajuns călare într-un orăşel din Vest; despre respectivul om nu ştim încă nimic, ci abia de aici înainte va începe să se definească prin ceea ce face." Sigur că nu este un western, iar faptul că personajele se definesc pe parcurs nu e o particularitate a filmului lui Ceylan, dar structura enunţului scenaristului francez e foarte vizibilă în Bir zamanlar Anadolu'da / A fost odată în Anatolia. Ajunse în mijlocul pustietăţii, fără ca spectatorul să aibă vreo idee despre ceea ce caută ele acolo, personajele vor începe încet-încet, în mijlocul platoului întunecat străpuns doar de farurile celor trei maşini, să prindă contur, iar situaţia un oarecare context. 
 
Sentimentul de singurătate (temă recurentă în filmele regizorului turc) este accentuat de cadrele largi care surprind automobilele echipei de investigaţie deplasându-se pe şoselele goale şi şerpuitoare şi de scenele în care personajele sunt filmate din spate în timp ce pe fundal discuţiile capătă un ton tot mai grav pe măsură ce se avântă dinspre problemele cotidiene legate de plata după program în polemici despre moarte. O astfel de discuţie care iniţial apare spectatorului sub forma nevinovată a unui crez personal inspirat din poveşti auzite ajunge să capete proporţiile unei drame personale: într-unul din momentele de respiro, procurorul îi povesteşte doctorului întâmplarea unei femei tinere, proaspăt devenită mamă, care şi-a prezis moartea, survenită în mod aparent fără nicio cauză.

Convins de siguranţa cu care doctorul susţine că nu există nicio moarte fără cauze, procurorul (autorul poveştii) este tentat să pună mai multe întrebări legate de situaţie, pentru ca în final să afle că ceea ce la început era de neexplicat, miraculos chiar, ar putea acum să devină o sinucidere cauzată de o supradoză cu medicamente. De asemenea, fără să fie explicat până la capăt, spectatorului i se dă de înţeles că femeia în cauză era soţia procurorului. Un alt exemplu în această direcţie este ipoteza conform căreia băiatul victimei este fiul real al criminalului, indifelitatea soţiei fiind, de fapt, motivul care a stat la baza acestui omor.
 
Astfel de ambiguităţi care apar la nivelul poveştii sunt voit întreţinute de regizor şi, pe lângă adâncimea pe care o oferă personajelor, susţin impresia că firele narative se ramifică mai mult decât ne arată filmul.




 Toate articolele despre Bir zamanlar Anadolu'da / A fost odată în Anatolia


0 comentarii

Click pentru a mări imaginea


Resurse

Sageata Alte linkuri: imdb.com
 Alte articole de Andrei Luca


Alte articole

 Hipnoza nu e gnoză - Bir zamanlar Anadolu'da / Once Upon a Time in Anatolia, Lucian Maier
 Poveste deschisă - Bir zamanlar Anadolu'da / A fost odată în Anatolia la Festivalul Filmului European, 2012, Oana Hristea
 Întreabă vîntul - Bir zamanlar Anadolu'da / A fost odată în Anatolia, Andrei Gorzo


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer