Care sintagmă, în acest caz, ar fi fost redundantă: personajele filmului - în ordinea numerelor de pe tricouri, Carl Gustav Jung, Sabina Spielrein şi Sigmund Freud -, sunt suficient de celebre pentru a nu mai avea nevoie de explicaţii. Spre deosebire de opusurile anterioare, David Cronenberg pare să fi fost mai interesat într-un scurt tratat despre începuturile psihanalizei decât de a face film.
Care film arată, ce-i drept, splendid, graţie colaboratorului său permanent, directorul de imagine Peter Suschitzky, beneficiază de muzica altui colaborator de-al său, de data asta semi-permanent, Howard Shore, şi îl are pe post de co-protagonist pe noul său actor favorit, Viggo Mortensen, dar...
În ciuda acestor prezenţe familiare, A Dangerous Method poate fi privit drept un film de Cronenberg numai dacă îl considerăm o şedinţă de psihoterapie a autorului cu sine însuşi, în care îşi explică, aproape teoretic (discuţiile tematice sunt foarte prezente şi un minimum de cunoştinţe în domeniu este recomandat pentru a ţine pasul cu povestea), pasiunea pentru noţiunile propuse acum un secol de Freud şi Jung - noţiuni extrem de prezente în cariera sa şi care ar trebui să ajute în cazul unei analize pertinente a operei sale.