Inevitabilul s-a produs şi în viaţa lui Benno, un bărbat binecuvântat cu o iubită foarte atrăgătoare şi cu o viaţă din care nimic nu pare să lipsească. Singura care îi prilejuieşte nelinişti şi angoase existenţiale e o vecină bezmetică ce are un vis nebun, să devină cântăreaţă. Benno râde de ea, desigur, de această orchestra woman care îi "dăruieşte" nopţi de nesomn cu zbierătele ei informe şi atonale şi cu repetiţiile jalnice şi interminabile. Însă în curând el rezolvă această problemă, spunându-i femeii că e urâtă, grasă, lipsită de orice firicel de talent şi că îl face să vomite. Nu cred că mai e nevoie să adaug faptul că femeia începe să îl evite.
După o scurtă perioadă, un nou element intruziv îşi face loc în viaţa lui, punându-i din nou răbdarea la încercare. Iniţial găseşte câteva firicele de nisip în preajma sa, apoi aceste firicele se transformă în mici grămăjoare, micile grămăjoare în mari grămăjoare şi tot aşa. Benno observă că trupul lui lasă nisip. Încearcă să rezolve această nouă problemă prin benzi adezive lipite de corp, care să împiedice nisipul să se scurgă şi să fie văzut, dar curând situaţia devine de necontrolat. Descoperă de asemenea că acest nisip are o proprietate nu tocmai neglijabilă sau neavenită, ba chiar folositoare în caz de nevoie: îl adoarme pe cel care îl miroase. Cu ajutorul involuntar al unui ghicitor de la TV îşi dă seama că soluţia curgerii semicontinue de nisip se află undeva în visele identice pe care el şi vecina sa (cea urâtă, grasă, lipsită de talent) le au în fiecare seară. Împreună cu ea descoperă de asemenea că doar atunci când spune o minciună nisipul îi curge din trup, iar Benno descoperă pe propria piele cât de greu poate fi să spui mereu adevărul, indiferent ce, mai ales în condiţiile în care îşi petrecuse întreaga viaţă înşelându-i pe cei din jur şi odată cu ei, pe sine însuşi.
De departe filmul meu preferat din ce am văzut până acum la festival, film la care am râs continuu zgâlţâind scaunul, Sandman este înzestrat cu tot ce ţi-ai dori în momentul în care pui pasul în cinematograf: un scenariu excelent, interpretare impecabilă, umor halucinant, o poveste originală, imagine fotografică şi tot aşa. Deci dacă prindeţi vreo ocazie de a îl vedea, faceţi din ea o ocazie împlinită de a îl vedea. Serios.