iunie 2012
Festivalul TIFF 2012
Vineri, 1 iunie 2012, în prima zi a Festivalului Internaţional de Film Transilvania, a avut loc vernisajul expoziţiei Film Program: Alex Mirutziu, screening of the 2010 - 2012 performances, o colecţie retrospectivă care însumează înregistrări video ale performance-urilor artistului român Alex Mirutziu din perioada 2010 - 2012, la Galeria Sabot din incinta Fabricii de Pensule, Cluj - Napoca. Pentru prima dată în România, publicul se va putea familiariza cu lucrările artistului, produse şi prezentate în Austria, Italia, Statele Unite, Elveţia, Germania, Portugalia şi Suedia.


Expoziţia va putea fi vizitată până în 14 iulie 2012, de marţi până sâmbătă între orele 18:00 - 22:00. Seria de proiecţii include 9 înregistrări a celor mai epifanice performance-uri realizate de artist în ultimii 2 ani:

 Five Moments of Silence for Pending Work #7
(performance pentru cameră, Centrul IASPIS, Stockholm, 2012)

 
Cel mai recent performance realizat de artist surprinde trecerea de la ceea ce ar putea să fie la ceea ce este lucrarea Pending Work #7, prezentată iniţial sub forma unui contract scris în cadrul expoziţiei Pending Works & Scotopolitic Object de la Galeria Rüdiger Schöttle din Munich. Dacă în fază incipientă lucrarea în sine ca obiect era absentă existând doar prin posibilitatea incertă de a prinde formă şi cuprinde materie, în momentul prezent publicul este cel care conferă sens lucrării şi timpului atribuit de Alex Mirutziu acestei lucrări (fiecare Pending Work are un timeframe stipulat prin contract). Prezent în mod voluntar, un grup de şase persoane păstrează alături de artist cinci momente de linişte pentru a da conţinut unor fragmente de timp alese în mod aleatoriu din timeframe-ul lucrării.

 History is Nothing but Muscles in Action
(performance pentru cameră, Centrul de Artă ZDB, Lisabona, 2011)

 
Filmat în încăperile somptuoase ale Palatului Santa Catarina din Lisabona, performance-ul este o renunţare intenţionată la elementele spectaculare care servesc actul artistic. Încărcătura arhitecturală monumentală a palatului se transformă ea însăşi într-un performer cu care artistul relaţionează prin simpla sa prezenţă în spaţiu. Acţiunile cu accente groteşti şi suprarealiste nu sunt construite prin amplificare artificială, ele constituie o succesiune de întâlniri între mai multe corpuri fizice capabile să interacţioneze. 

 Action is Guilt / Method to Rourke
(performance, Galeria Vault, Italia, 2011)

 
Confruntarea nefinisată dintre un bodybuilder şi artistul Alex Mirutziu investighează printr-o poetică dramatică simulată, specifică luptelor de wrestling, graniţa imponderabilă dintre propria memorie afectivă şi metodele mecanice de deprindere a gândurilor sau emoţiilor care nu ne aparţin. Fiecare parte a performance-ului este punctat de un moment de reculegere în care publicul meditează la propriile mecanisme de încasare, încărcare şi păstrare în memorie a tragismului unor evenimente cu care s-au confruntat în mod real.

 Pending Work #3
(performance pentru cameră, 2011)

 
Dramatic şi emoţionant, acest performance surprinde paradoxul unui public lipsit de conştiinţa realităţii trecute care sub îndrumarea artistului păstrează momente de reculegere în memoria unor evenimente tragice din istoria recentă a umanităţii. Amploarea şi importanţa unor întâmplări catastrofale traumatice pentru omenire sunt compromise în faţa individului (grupul de copii) incapabil să le înţeleagă identitatea şi valoarea.

 When Love Melted Cavalries in Our Hearts
(performance, Galeria Barbara Seiler, Zurich, 2011)

 
Performance-ul a fost prezentat de Alex Mirutziu în deschiderea expoziţiei Spending Time in Relation to Usage găzduită de Galeria Barbara Seiler din Zurich şi este rezultatul unei cercetări întreprinse de artist în cadrul unei rezidenţe desfăşurate în toamna anului 2011 la Lisabona. Vizibil interesat de măşti mortuare şi anatomia corpului uman, performance-ul este o suită de imagini estetizate care înfăţişează însuşi corpul artistului ca obiect vulnerabil sfâşiat de o suferinţă metaforică a unei iubiri extraordinare. Lirismul, candoarea şi fragilitatea expunerii lascive şi hipersensibile fără pudoare a propriului corp fac din acest performance cea mai intimă şi revelatoare experienţă din portofoliul artistului Alex Mirutziu.

 Critique on How Temples Move Faster Than Their Shadows
(performance, Galeria Mihai Nicodim, Los Angeles, 2010)

 
Alex Mirutziu revine asupra unui performance realizat în acelaşi an, 2010, dar surprinde printr-o cheie nouă gradul de distorsionare al lucrării adaptate unui nou spaţiu, unei noi dimensiuni, în care chiar şi numai o umbră în plus înseamnă un element nou pentru spectacol. Precizia şi liniştea cu care artistul îşi manufacturează, scenă cu scenă, performance-ul sunt dovada unor studii critice îndelungate întreprinse de artist în prealabil în cadrul unei rezidenţe.

 Feeding the Horses of All Heroes
(performance, Institutul Cultural Român din Roma, 2010)

 
Interesul artistului pentru catwalk şi fashion se materializează în această lucrare prin identificarea unei structuri mecanicizate specifice podiumului de modă şi deturnarea imaginii iconice a modelelor de fashion impregnată subliminal în mintea umană condusă de mania consumului şi a satisfacerii propriilor nevoi. A corupe o astfel de imagine instituţie înseamnă a brusca fără menajamente ideile prefabricate despre perfecţiune, iar moda este prin excelenţă industria care creează în serie perfecţiunea. 

 The Remains of the East
(performance, Teatrul Wuk, Viena, 2010)

 
Discursul performance-ului priveşte experienţele a trei performeri din timpul regimului comunist şi efectele, urmele, influenţa lor după mai bine de 20 de ani de la înlăturarea regimului. Întreaga atenţie se îndreaptă înspre sensibilitatea bolnăvicioasă a organismului lezat în mod repetat şi îndoctrinat de cea mai periculoasă dictatură împotriva individualităţii şi a propriei conştiinţe. Lupta interioară percepută ca un strigăt de ajutor mut în timpul comunismului se răsfrânge încă şi astăzi în faptele comise de o minte deja pătată.

 Pending Work #2
(performance pentru cameră, 2010)

 
Dansul omagial al artistului este un răspuns la ultimul fragment din Norma de Giacomo Puccini interpretat de Leyla Gencer cu un scor care priveşte particularităţile vocii ei, volumul şi modulaţiile, care imprimă emoţie şi ingenuitate mişcărilor sacadate în slow motion.


0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus