Neil LaBute este un autor destul de jucat în România, mai ales în spaţiile neconvenţionale, iar alegerea celor trei texte la care s-a oprit regizorul Radu Alexandru Nica pentru CUPLUtoniu are o frumoasă justificare în montarea Teatrului German de Stat din Timişoara, realizată în Cafeneaua Al-Kimia.
 

Un amestec "alchimic" de realitate şi ficţiune, topite împreună într-o încercare de a explora limitele convenţiei teatrale şi natura dragostei sau, mai degrabă, felul cum se leagă şi se dezleagă firele relaţiilor interumane, CUPLUtoniu este una dintre puţinele montări din peisajul teatral de gen din România care-şi depăşeşte genul...
 

Realitatea bate convenţia
 

Unul dintre meritele regiei este felul cum foloseşte spaţiul, construindu-şi fiecare dintre poveşti într-o altă "încăpere", ceea ce-i permite să-şi situeze personajele în cel mai potrivit loc posibil ca să crească în veridicitate. Fiecare dintre texte este construit ca un spectacol în sine, fără legătură directă cu celelalte, toate având însă în comun acest amestec dintre planurile realitate-ficţiune şi toate încheindu-se cu o breşă înspre realitate.
 

Diferit şi inteligent construit este însă felul cum regizorul gradează aceste treceri: de la prima parte, în care publicul este în permanenţă partener la "convenţie", până la cea de-a treia, unde actriţa sfâşie vălul brutal, ieşind din rol... În realitate? Sau într-un alt rol?! O situaţie expusă brechtian, cea dintâi poveste aduce în scenă, în primul spaţiu, chiar în faţa barului, un bărbat şi o femeie... care se întâlnesc prima dată după ce s-au "cunoscut" pe internet. El e criminal în serie - spune povestea - ea va fi victima lui - spune tot povestea. Dacă adevărul este în ceea ce "spune povestea" sau în ceea ce se întâmplă în faţa spectatorilor este întrebarea pe care o propune regizorul şi căreia nu-i caută un răspuns evident. Un schimb de replici inteligent, bine condus de Horia Săvescu şi Silvia Torok, care ar putea avea orice final.
 

A doua parte, Furiile schimbă locul şi tema. Aşezând publicul cu faţa spre "scena" al cărei fundal este un geam mare prin care se vede strada, regizorul îşi urmăreşte consecvent ideea: cercetează limitele convenţiei mizând în mod special pe interpretarea celor trei actori, Daniela Torok, Alex Halka şi Olga Torok. De data asta, tot un bar, dar o relaţie de cuplu - un bărbat şi o femeie care s-au despărţit şi se reîntâlnesc pentru o ultimă discuţie. El vine însoţit de sora lui cu care are o relaţie evident freudiană, aşa cum e construită de Radu Alexandru Nica. El, de altfel, mizează în această parte pe stranietatea femeii, afişată ostentativ: un amestec de starletă ratată şi drogată cu un tip de individualitate nedefinită sexual. Cealaltă latură a poveştii - fosta iubită l-a chemat pe fostul iubit la întâlnire ca să-i spună că e pe moarte - trece în plan secundar, în ciuda faptului că la final este subiectul unei mici dezbateri la care este invitat publicul. Tema dezbaterii: boala femeii este reală sau inventată?
 

Ură cu patimă
 

În schimb, cel de-al treilea moment, surpriza din montarea de la Al-Kimia, este un spectacol în spectacol. Textul Marele război este pus în scenă într-un spaţiu care arată ca un decor de teatru aproape realist, dar care este chiar real: un salon elegant, cu scară interioară, canapea aproape somptuoasă etc. Din nou, amestecul de realitate şi ficţiune, care funcţionează pe toate planurile.
 

Tensiunile cresc, un bărbat şi o femeie taie fără anestezie în carnea unei căsnicii moarte. Furia şi dispreţul se topesc în nostalgii amare din zilele frumoase de altădată, reminiscenţe ale puterii de seducţie ies la iveală cu tristeţe, dezgustul şi neputinţa se întretaie cu disperarea şi neîncrederea. Toate, până la punctul la care umorul devine sadic: bărbatul şi femeia îşi dispută copiii la masă, într-un joc de strategie. Şi fiecare joacă sperând să-i piardă...
 

Felul cum Eniko Blenessy şi Georg Peetz construiesc cele două personaje cu psihologii puternice, cu farmec şi cu dimensiuni interioare reale este unul dintre atuurile montării. În momentul în care discuţia atinge punctul de sus al grotescului, actriţa "iese" din rol şi refuză să mai joace.
 

Ceea ce surprinde cu subtilitate regia lui Radu Alexandru Nica în această a treia parte este tocmai extraordinara potrivire dintre cele două personaje, care ar putea să formeze cuplul perfect. Dacă s-ar putea privi din afară, cu detaşare, ca la teatru.
 

Teatrul German de Stat din Timişoara

CUPLUtoniu, de Neil LaBute

Regia: Radu Alexandru Nica

Scenografia: Velica Panduru

Muzica: Vlaicu Golcea

Coregrafia: Florin Fieroiu

Cu: Horia Săvescu, Silvia Torok, Daniela Torok, Alex Halka, Olga Torok, Eniko Blenessy,  Georg Peetz

De: Neil LaBute Regia: Radu Alexandru Nica Cu: Horia Săvescu, Silvia Török, Daniela Török, Alex Halka, Olga Török, Eniko Blenessy, Georg Peetz

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus