Satira inconfundabilă a lui Caragiale este exploatată în sensul conferirii unor valenţe contemporane nouă. Barlaboi-împărat este în fond orice cap de familie care, ocupat cu întreţinerea ei, este pus în faţa faptelor împlinite - tot felul de încurcături pe care le fac femeile. Hotărârile importante le iau ele singure, bărbatul fiind nevoit să vină să descurce "nenorocirile" produse. Satira este una a moravurilor: uşurătatea femeilor, mascată de inocenţă şi neştiinţă, lipsa de responsabilitate şi complicitatea bărbatului la instabilitatea propriului cămin; dar şi una socială: diferenţele de clasă şi de etnie. Satira politică, cu care ne-a obişnuit dramaturgul, nu este atât de prezentă, dar poate fi extrasă din lupta doar de dragul luptei dintre cei doi împăraţi. Nici unul nu iese învingător, dar amândoi rămân cu câte un beteşug. Este imaginea obişnuită a ciocnirii dintre partide.
Universalitatea temelor şi a personajelor este redată prin spiritul lucid şi totodată ludic al actorului. Trucurile regizorale ale Mariei Rotar leagă tablourile între ele şi ajută în construcţia personajelor, dând timpul necesar interpretării şi receptării lor.
"Să vă spun ce a păţit o fată de împărat în baltă" - aceasta este motivaţia povestitorului. Motivaţia spectacolului este observarea şi reflectarea asupra firii umane, a societăţii şi a nouă înşine.
Dă-dămult... mai dă-dămult de I.L. Caragiale
Regia: Maria Rotar
One man show cu Alexandru Bogdan.