Distribuţie: Reese Witherspoon, Gabriel Byrne, Angelica Mandy, Roger Lloyd-Pack, Ruth Sheen
Regie: Mira Nair
Scenariu: Julian Fellowes
Imagine: Declan Quinn
Costume: Beatrix Aruna Pasztor
Montaj: Allyson C. Johnson
Sinopsis:
Una dintre cel mai cunoscute vedete americane, Reese Whiterspoon, îşi uneşte forţele cu cele ale celebrei regizoare Mira Nair, pentru a transpune pe marile ecrane unul dintre faimoasele personaje feminine - Rebecca (Becky) Sharp. Noua versiune cinematografică a romanului clasic scris de William Makepeace Thackeray prezintă publicului un personaj de excepţie: este vorba despre frumoasa, pasionala şi rapacea Becky.
Fiică a unui artist englez muritor de foame şi a unei cântăreţe franceze de cor, Becky rămâne orfană de la o vârstă fragedă. Încă din copilărie, Becky îşi doreşte o viaţă luxoasă, mult peste nivelul social căruia îi aparţinea prin naştere. După ce părăseşte Academia doamnei Pinkerton din Chiswick, Becky se hotărăşte să cucerească înalta societate engleză prin orice mijloace. Se va folosi de întreaga ei inteligenţă, de farmecul şi de sexualitatea sa pe măsură ce se va impune în arisotcraţia engleză de la mijlocul secolului IX.
Ascensiunea lui Becky către înalta societate începe atunci când se angajează ca guvernatoare a fetelor excentricului Sir Pitt Crawley (Bob Hoskins). Becky câştigă simpatia copiilor, ca şi pe cea a bogatei mătuşi Matilda (Eileen Atkins). Fata devine indispensabilă gospodăriei din Hampshire-ul rural, iar Matilda capătă încredere în sclipitoarea tânără. Dar Becky ştie că nu poate face cu adevărat parte din înalta societate britanică până nu se mută la oraş. Atunci când Matilda o invită să locuiască cu ea la Londra, Becky acceptă cu nerăbdare. Acolo, tânăra se reîntâlneşte cu cea mai bună prietenă a sa, Amelia Sedley (Romola Garai) care, crescută în lux şi confort, nu împărtăşeşte ambiţiile mai terestre ale lui Becky. Manipulând familia pe care deja o cunoaşte atât de bine, Becky se mărită în secret cu bogatul Rawdon Crawley (James Purefoy) - dar când Matilda află despre această căsătorie, îi dă afară pe tinerii însurăţei. Napoleon invadează Europa, iar Rawdon se oferă drept voluntar pentru a pleca pe front. Insărcinată, Becky îi ţine companie Ameliei, distrusă de înrolarea propriului său soţ, George Osborne (Jonathan Rhys Meyers). Cum George nu supravieţuieşte bătăliei de la Waterloo, prietenia dintre Becky şi Amelia este pusă la grea încercare. Becky se mută împreună cu Rawdon şi dă naştere unui băiat, dar după război banii şi menţinerea unui standard minim de viaţă devin o adevărată problemă pentru proaspăta familie. Mai hotărâtă ca niciodată să fie acceptată în înalta societate britanică şi să-şi asigure un trai decent, Becky îşi găseşte un sprijin în persoana puternicului Marchiz de Steyne. Legăturile acestuia îi pemit lui Becky să-şi realizeze toare ambiţiile, dar preţul pe care trebuie să-l plătească riscă sa fie prea mare....
Despre producţie:
Ah! Vanitas Vanitatum! [Vanitate a vanităţilor] Cine oare este fericit în această lume? Cine îşi îndeplineşte dorinţele? Sau este satisfăcut de reuşita sa? - William Makepeace Thackeray, în romanul său Vanity Fair
Cu aceste cuvinte, William Makepeace Thackeray încheie romanul Bâlciul deştertăciunilor, iar Mira Nair declară că tocmai această replică a fost cea care a inspirat-o în mod special. Ea afirmă "Motivele care m-au îndemnat să aleg acest roman sunt legate de întrebările esenţiale (şi extrem de spirituale) ale lui Thackeray - câţi dintre noi au vise, şi sunt cu adevărat fericiţi atunci când reuşesc să le îndeplinească? Ce înseamnă să fii mulţumit de tine însuţi? Ce este aspiraţia? Care este adevăratul scop al vieţii? In romanul său, Thackeray a prezentat cu lux de amănunte societatea contemporană. Relatarea sa cu privire la ce se întâmpla în Anglia acelor zile este extrem de veridică, cu toate acestea întrebările pe care i le pune nu sunt constrânse de temporal. Personajele extrem de pertinent conturate au ecou şi în zilele noastre, iar Becky este una dintre figurile emblematice ale literaturii mondiale."
Regizoarea interpretează materialul clasic conform unei viziuni proprii. Trecutul său indian îl completează pe cel al lui Thackeray (britanicul şi-a petrecut primii ani ai copilăriei în Calcutta). Această coincidenţă neaşteptată este atât creativă cât şi extrem de personală, iar noua versiune a filmului este o meditaţie pe tema legăturii între Anglia imperială şi culturile străine de dincolo de mare.
Producătoarea Janette Day a început acum zece ani să lucreze la adaptarea romanului pentru marile ecrane. Ea observă: "am simiţit dintotdeauna că acesta este filmul de epocă pe care-mi doresc să-l fac; nu este nimic perimat la el, iar Becky Sharp este o eroină modernă, care a nimerit într-un context social nepotrivit, într-o lume nebună şi capricioasă în care ea este deosebită, altfel decât toţi ceilalţi. Influenţa pe care o exercită acest personaj este una de lungă durată, care a rezistat trecerii anilor".
Pentru scenariştii şi producătorii asociaţi Matthew Faulk şi Mark Skeet, adaptarea romanului este "un vis realizat şi un adevărat privilegiu. Bogăţia comică neaşteptată pe care o dovedesc personajele lui Thackeray este visul oricărui scenarist. Acesta este un roman despre noi toţi."
Scenaristul Julian Fellowes afirmă "Cu Becky Sharp, Thackeray a creat o eroină emblematică, vie, proaspătă şi relevantă pentru orice perioadă sau categorie de vârstă".
Vanity Fair este prima adaptare după opera lui Thackeray din ultima perioadă; memorabil mai este filmul lui Kubrick din 1975, Barry Lyndon. Faulk şi Skeet recunosc: "Principala provocare a fost reducerea unui roman de 900 de pagini la un scenariu cinematografic. Dar ne-am hotărât să ne concentrăm asupra aventurilor minunatei Becky Sharp, şi totul a devenit posibil. Călătoria de la începutul proiectului şi până la terminarea acestuia a fost lungă, dar a meritat, dacă am reuşi să aducem acest roman excepţional în atenţia marelui public."
Day a dezvoltat filmul încă din vremea colaborării sale cu Granada Film, şi a continuat să cocheteze cu ideea chiar şi atunci când a debvenit producător independent. La fel, Donna Gigliotti, care lucrase cu Day la acest proiect din 1999 în timp ce era preşedinte de producţie la USA Films (cu această ocazie a colaborat cu Nair la Monsoon Wedding), şi-a pus pe roate propria companie de producţie, Tempesta Films, şi a sprijinit proiectul. Ea observă: "Becky Sharp este una dintre cele mai importante personaje feminine din literatura mondială. Ea ştie că ar putea avea o viaţă mai bună, dar convenţiile din acea vreme nu permiteau mobilitatea socială. Cu toate acestea, ea se gândeşte la un plan pentru a-şi realiza ambiţiile. Ceea ce este cu adevărat emoţionant la acest roman este faptul că, după ce a obţinut ceea ce-şi dorea cu atâta disperare, Becky îşi dă seama de superficialitatea acestor lucruri".
In primăvara lui 2002, planurile pentru film s-au concretizat la sediul de-abia formatului Focus Features, unde regizorul Nair, al cărei film Monsoon Wedding se bucura de un imens succes pe plan mondial, a acceptat să facă şi să finanţeze filmul. Day observă: "Vanity Fair trebuia să fie un proiect de amploare, luxos, amuzant, dar şi emoţionant din punct de vedere al personajelor, iar diversele povestiri trebuiau să se întâlnească într-un punct comun, care să sublinieze aspectul lor profund uman şi universal valabil. Dacă analizăm Monsoon Wedding ne dăm seama că în acest film Mira a reuşit să întrunească toate condiţiile, ne-a făcut să ne implicăm afectiv în raport cu fiecare personaj"."Gigliotti", adaugă Mira, "este un cineast de excepţie, cu un simţ intens al umanităţii, care te atrage fără drept de apel. Felul în care îşi înţelege propriile origini, la care se referă pe parcursul întregului film, este cu adevărat spectaculos".
James Purefoy, distribuit în rolul junelui prim Rawdon Crawley, comentează: "Experienţa Mirei în cinematografia indiană, atenţia pe care o acordă culturii indiene, care-şi făcea simţită prezenţa în Anglia secolului 19, toate acestea sunt aspecte care dau tonul întregii pelicule".
Unul dintre colaboratorii uzuali ai lui Nair, Lydia Dean Pilcher, întregeşte echipa care se ocupă de film. Pilcher zâmbeşte: "Acesta este cel de-al şaselea film la care lucrez cu Mira. Colaborarea cu ea este o adevărată experienţă, datorită vizunii sale extrem de pasională, de profund umană. In procesul de elaborare a peliculei, ne identificăm cât mai mult cu respectiva cultură, cu subiectul proiectului, trăim în acea atmosferă, şi apoi ne transpunem propriile experienţe în faţa camerei. Mira caută colaboratori care să se regăsească în viziunea ei. Este ca un general neînfricat care conduce atacul, şi vrea o echipă care să poată ţine pasul cu ea".
Fellowes, câştigător al Premiului Academiei pentru scenariul de la Gosford Park, colaborează pentru prima oară cu Nair. El reflectează: "Provocarea fiecărei adaptări constă în a şti ce să alegi şi ce să laşi la o parte din original, iar toate acestea probleme îşi sporesc ponderea atunci când lucrezi la un roman atât de vast şi de îndrăgit precum Vanity Fair. Ai vrea să fii sigur că ai păstrat toate momentele-cheie, dar că în acelaşi timp ai adaptat povestea pentru un public modern".
Pilcher adaugă: "Mirei îi place să lucreze cu oameni plini de energie creativă, oameni care vor cu adevărat să colaboreze. Atunci când se întâmplă acest lucru, când poţi să susţii proiectul cu adevărat şi să lucrezi într-o atmosferă plăcută, poţi să le transmiţi şi celorlalţi o parte din energia ta". Mulţi dintre foştii săi colegi i s-au alăturat lui Nair la acest proiect:directorul de imagine Declan Quinn, editorul Allyson C. Johnson, sound mixer-ul Drew Kunin, şi compozitorul Mychael Danna, printre mulţi alţii. Fellowes se entuziasmează, "Mi-a plăcut la nebunie să lucrez cu Mira, care mi s-a părut a fi excepţional de creativă. Intodeauna face observaţii care te stimulează, chiar dacă nu te flatează tot timupl, sunt exact genul de indicaţii pe care ţi le-ar da autorul însuşi. Ca şi Robert Altman, are o imaginaţie vizuală neobişnuită".
Deşi cineaştii au încercat să păstreze cât mai mult cu putinţă din materialul original, filmul nu s-ar fi putut realiza în absenţa carismaticei actriţe distribuite în rolul principal, care dă viaţă uneia dintre cele mai cunoscute figuri ale literaturii britanice. Urmând exemplul dat de Myrna Loy şi Miriam Hopkins acum câteva decenii, Reese Whiterspoon s-a alăturat echipei iar filmul a fost acum gata de turnare. "Odată ce Reese a fost distribuită, filmul a început să se contureze cu precizie", afirmă Gigliotti. Day adaugă "Reese şi Mira căutatu un proiect la care să lucreze împreună, iar Vanity Fair s-a dovedit a fi cea mai bună alegere".
Whiterspoon confirmă: "Am fost atât de încântată când m-a sunat Mira şi mi-a spus că vrea să lucrăm împreună! Ne-am întâlnit pentru prima oară acum vreo doi ani şi am descoperit ca aveam o viziune comună asupra femeilor. M-am gândit că abordează într-un fel cu totul nou acest material, încercând să exploreze rădăcinile culturii indiene în societatea britanică. Are un fel aparte de a explica lucruile, de a le aduce la viaţă". Becky Sharp nu este întotdeauna un personaj plăcut. Alistair Cooke a descris-o odată ca fiind "săracă, dar pretenţioasă...drăguţă, dar arivistă". Whiterspoon adaugă: "După părerea mea, Becky Sharp este una dintre precursoarele feminismului. Este cu adevărat un personaj extrem de modern. A rămas orfană şi n-are nici un loc al său pe lume - dar cu toate acestea va reuşi să se impună. Tot ce a reuşit în viaţă se datorează meritelor personale, ceea ce este o idee modernă pentru poveştile din epocă. Cred că este o femeie sensibilă, chiar şi într-un mediu în care oamenii sunt destul de nepăsători, într-o societate în care poţi fi cumpărat cu uşurinţă. Poţi să-ţi cumperi drumul către aristocraţie, şi apoi să pici în dizgraţie deoarece ai pierdut banii. Intr-o lume în care e atât de greu să te imupi, ea se descurcă cu succes. Işi dă seama cum se poate strecura cu graţie printre obstacole".
Faulk şi Skeet comentează: "Ţinem cu Becky penrtu că este din familia celor năpăstuiţi, a celor cărora li s-a refuzat locul în societate din cazua faptului că s-au născut în familii nepotrivite. Este o adevărată supravieţuitoare - încăpăţânarea sa, faptul că niciodată nu se lasă înfrântă, toate acestea o fac să fie extrem de atractivă". Fellowes adaugă: "Reese are o calitate extrem de importantă la o actriţă: este capabilă să exprime o gamă variată de emoţii. Becky Sharp, aşa cum o interpretează ea, este mereu interesantă, inteligentă, complicată. La un anumit nivel, este ambiţioasă, practică şi încăpăţânată, dar cu toate acestea ştim că este în acelaşi timp şi o persoană cu adevărat sufletistă".
Nair afirmă: "Reeese a fost extrem de implicată în acest proiect, şi mă simt foarte datoare faţă de ea. Si-a dorit cu adevărat s-o interpreteze pe Becky. Are cu adevărat acel tip de inteligenţă, de farmec care sunt autentica amprentă a vedetelor. A văzut-o pe Becky la adevărata ei valoare, ceea ce a fost extrem de important pentru mine, deoarece n-am vrut să iasă un film în care personajul principal să fie negativ - şi e uşor să n-o placi pe Becky, deoarece îi manipulează cu uşurinţă pe cei din jur, este extrem de intrigantă. Astfel încât actriţa care o intepretează trebuie să fie irezistibilă, pentru ca publicul să se implice cu adevărat în problemele lui Becky. Reese va putea fi văzută într-o lumină cu totul nouă - senzuală, feminină. Reese şi cu mine am colaborat la un proiect cu adevărat excepţional".
Bob Hoskins îl interpretează pe ciudatul Sir Pitt Crawley, pe care îl descrie ca fiind "un tip dintr-o bucată". El adaugă "niciodată nu mi s-a părut Becky Sharp a fi un personaj antipatic. Este o supravieţuitoare, care îşi foloseşte capul şi se mărită cu un bogătaş. Nu putea să-şi facă o carieră în acele vremuri, nu? Aşa că trebuie să pună mâna pe un soţ. Dacă ar fi fiica mea, aş fi foarte mândru de ea!"
Jim Broadbent, câştigător al Premiului Academiei, îl interpretează pe încăpăţânatul domn Osborne, şi este şi el un admirator al lui Becky Sharp: "Este o tipă inteligentă care s-a impus în literatura britanică drept emblema fetei atrăgătoare, puse pe fapte mari. Este un personaj extreme de modern, care ştie foarte bine cum să manipuleze bărbaţii şi în general pe toţi cei din jur - dacă s-ar fi născut în zilele noastre, ar fi ajuns să manipuleze până şi opinia publică!"
Faulk şi Skeet sunt de aceeaşi părere: "Am fost încântaţi atunci când am auzit că Reese Whiterspoonn a fost distribuită în rolul principal. Este o actriţă superbă - şi există o asemănare perfectă între ea şi acea Becky pe care Thackeray, un desenator iscusit, a schiţat-o ca ilustraţie pentru romanul său".
Gabriel Byrne, distribuit în rolul impunătorului Marchiz de Steyne, comentează "Am lucrat cu nişte regizori de excepţie, şi aş putea spune că Mira Nair este una dintre cele mai bune profesioniste, mai ales atunci când vine vorba despre colaborarea cu actorii. Mi-au plăcut toate filmele ei, şi este una dintre persoanele cu care mi-am dorit mereu să colaborez. A fost şi ea actriţă şi este destul de perfecţionistă, în sensul că mereu mă face să încerc lucruri noi. Mira este unul dintre puţinii regizori care le spune figuranţilor ce se întâmplă în film. Işi dă seama că fiecare secvenţă a filmului este importantă, şi că toate detaliile contribuie la imaginea de ansamblu. Nu numai că este extrem de competentă din punct de vedere tehnic, dar mai este şi foarte atentă la detaliile minore şi la momentele care dau intensitate dramei, este foarte conştientă de toate aceste aspecte - de importanţa unei priviri, a unei pauze, a unei accelerări a ritmului".