La încheierea stagiunii 2011-2012 a Orchestrei Naţionale Radio

Programul care apărea pe afişul Orchestrei Naţionale Radio cu prilejul închiderii nu putea decât să îmi fie pe plac graţie celor trei compozitori care, trebuie să admit, se află printre preferaţii mei: Piotr Ilici Ceaikovski, Serghei Rahmaninov şi Igor Stravinski. Dirijor - Jin Wang. (Poate că e "nejurnalistic" să fiu subiectivă, dar vorbim despre artă, vorbim despre muzică şi de aceea mi-am permis această mică licenţă. Sper că mă veţi scuza.)

Iar acum să trecem la muzică. Orchestra a sunat foarte bine, plină de energie şi de nerv. Jin Wang a forjat-o exact ca pe o maşină de teren care a surmontat cu brio toate dificultăţile care s-au ivit în partitură. Mesajul muzical a ajuns la noi neperturbat, iar aici trebuie să amintesc neapărat partida de alămuri, aflată într-o formă foarte bună.

Ireproşabil se poate spune că a fost Horia Mihail, solist în Variaţiunile pe o temă de Paganini de Rahmaninov. Prezenţa lui s-a înscris în cadrul Turneului "Pianul Călător" pe care îl realizează în 2012 pentru a doua oară. În câteva cuvinte, ideea care stă la baza acestui eveniment este dotarea cu un pian a unui oraş unde nu există o stagiune permanentă de concerte şi / sau recitaluri. Cu alte cuvinte, Horia Mihail călătoreşte cu pianul pus la dispoziţie de Radio România în oraşele unde astfel de instrumente nu se găsesc. Dacă în 2011 pianistul a lăsat un instrument la Mediaş, în 2012 oraşul norocos este Sânnicolaul Mare, localitatea natală a lui Bela Bartok.

Vineri seară (15 iunie 2012) publicul a descoperit un Horia Mihail plin de energie şi sensibilitate, oferind cu binecunoscutul său tuşeu rafinat o interpretare elaborată asupra Variaţiunilor după o temă de Paganini. Respectând partitura, pianistul s-a depărtat totuşi de interpretările consacrate, oferindu-ne propria sa perspectivă asupra opusului compozitorului rus. Tehnica - ireproşabilă; dinamica - plină de efecte surprinzătoare, toate asezonate cu o sensibilitate extraordinară care şi-a făcut simţită prezenţa şi în bisul oferit: Serenada de Schubert-Liszt, o lucrare ce păstrează tristeţea sfâşietoare întâlnită în unele dintre opusurile schubertiene, dar este marcată de personalitatea scânteietoare a lui Liszt. Lumea a aplaudat îndelung, evident, pe deplin încântată de prezenţa pianistului.

După pauză a urmat Suita "Pasărea de foc". Această muzică a stat iniţial la baza unui balet comandat de Serghei Diaghilev. De foc pare şi muzica acestei suite: plină de culoare, nestăvilită, cu un flux rapid aşa cum trebuie să fi fost zborul acestui caracter fantastic greu de prins - Pasărea de foc - despre care folclorul rus spune că este un personaj la care se poate ajunge doar ghidat de penele lăsate în urma curselor sale nebune.

Publicul a fost şi de data aceasta încântat şi a solicitat bisuri după bisuri, pe care Orchestra Naţională Radio le-a oferit cu generozitate sub bagheta lui Jin Wang. Eu una aş fi preferat alte lucrări decât polcile lui Johann Strauss. Dar publicul are întotdeauna nevoie de show şi asta a primit, odată cu privilegiul de a bate din palme pe Polka op. 324. Privilegiu pe care nu l-a avut din prima şi aici aş evoca un episod amuzant: firesc în asemenea momente, ascultătorul entuziasmat doreşte să bată din palme pe ritmul săltăreţ al lucrării: acestui impuls i-au cedat o parte din cei aflaţi în sală, apostrofaţi imediat cu "pssst"-uri indignate din partea celorlalţi. Astfel a rezultat o alternanţă de bătăi din palme cu "ssst"-uri disperate care încercau să le domolească. Când a decis să reia Polka op. 324, Jin Wang le-a dat voie tuturor să bată din palme.

Membrii Orchestrei Naţionale Radio au oferit o seară splendidă celor veniţi să asiste la încheierea stagiunii Orchestrelor Radio. Urmează vara ce vine cu numeroase festivaluri, iar apoi începutul de toamnă cu un festival propus chiar de ansamblurile Radio, în luna septembrie 2012. Prilej de a ne reîntîlni în săli şi pe LiterNet.