Regia: Zhang Yimou
Poveste: Zhang Yimou, LI Feng, Wang Bin.
Scenariu: Li Feng, Zhang Yimou, Wang Bin
Imaginea: Zhao Xiaoding
Scenografie: Huo Tingxiao
Muzica originală: Shigeru Umebayashi
Cântecul-temă interpretat de: Kathleen Battle
Sinopsis:
Este anul 859 era noastră în timpul dinastiei Tang, una dintre cele mai luminate ale istoriei Chinei, care acum e în declin. Împăratul e incompetent şi guvernul e corupt.
Una dintre multele armate rebele este o alianţă secretă numită Casa Săbiilor Zburătoare. O armată care operează în mod misterios: fură de la bogaţi şi dă celor săraci. Doi căpitani ai Poliţiei (Andy Lau - Leo, şi Takeshi Kaneshiro - Jin) sunt însărcinaţi să-l captureze pe şeful acestei armate.
Mei (Ziyi Zhang) este noua dansatoare de la bordelul din Pavilionul Păunului, o superbă femeie oarbă, bănuită de a fi membră a Săbiilor Zburătoare. Leo o arestează pe Mei, şi o torturează. Încercând să fugă şi să-l omoare cu pumnalul lui Jin pe Leo, Mei va muri ea însăşi în braţele lui Jin.
Zăpada cade în jurul lor...
Regizorul Zhang Yimou despre House of Flying Daggers
"Este o poveste de dragoste învelită într-un film de acţiune".
House of Flying Daggers povesteşte o călătorie pasională în care trei oameni suferă din dragoste – aceasta îi desparte, deşi ei sunt gata să sacrifice orice pentru a o împlini.
Când o femeie trebuie să aleagă între doi bărbaţi, ştim că se va termina în tragedie. Dinamica relaţiilor între trei oameni foarte diferiţi, cu poveşti foarte diferite, este interesantă. Unicul lucru pe care îl au în comun este acela că nu sunt cine pretind că sunt. Fiecare îl înşeală pe celălat. În chineză se spune că: "Iubirea, pasiunea şi răzbunarea... sunt cele mai volatile emoţii, şi aceste trei sentimente ii poartă pe cei trei.
Jin şi Mei petrec doar trei zile împreună, însă în acel timp se iubesc cu pasiune şi, la sfârşit, cu tragism. Nu există o cale de a explica iubirea lor. Dacă o poţi explica, atunci nu mai este iubire. Probabil că nu avem nevoie decât de trei secunde ca să ne găsim adevărata iubire. Treizeci de ani împreună nu înseamnă neapărat o comunicare mai adâncă.
Mulţi regizori au spus poveşti similare însă pe mine m-a interesat să vad cum se îndrăgostesc oamenii şi ce sunt gata să sacrifice pentru iubire. La urma urmelor, iubirea este triumful spiritului uman.
Ca ambianţă, pădurea de bambus este absolut legată de filmele cu arte marţiale. De fapt în ultimii cincizeci de ani toată lumea a filmat în pădurea de bambus. Eu am insistat în a-mi însuşi această tradiţie. Am făcut fiecare scenă altfel. În pădurea mea de bambus bătaia are loc simultan pe pământ şi sus, deasupra bambuşilor. Cei doi iubiţi ce fug se luptă de pe pământ în timp ce duşmanii atacă de deasupra.
Zăpada a căzut foarte devreme anul trecut (în Ucraina, unde s-a filmat), în octombrie. În mijlocul unei scene a început sa ningă abundent. Asta m-a speriat pentru că aveam nevoie de frunze pentru continuitate. După câtva timp de gândire am decis sa filmăm cu zăpadă. Dar am făcut câteva ajustări, întrucât deja filmasem o jumătate de scenă. Mă simt foarte norocos când mă uit acum la cum arată scena. Zăpada a creat tonalitatea exactă pentru scena respectivă. E destinul - cineva acolo sus a decis să mă ajute intr-un moment de răscruce.
Pentru Pavilionul Păunului, noi am construit un decor foarte elaborat pentru a găzdui "Dansul Ecoului" dintre Mei şi Leo, însă lupta, acţiunea, efectele vizuale devin toate secundare călătoriei emoţionale - sub semnul destinului - a celor trei personaje principale. În definitiv, filmele sunt despre oameni, indiferent de stil.
Despre regizor
Zhang Yimou s-a născut în China în 1950 şi a studiat cinematografia la Academia de Film din Beijing.
Este un actor desăvârşit (a cîştigat Best Actor Award la Festivalul de la Tokyo în 1986), un extraordinar şef operator şi întâiul regizor chinez recunoscut de Academy of Motion Pictures Arts and Sciences. Filmele sale au fost unul după altul nominalizate la Oscarul pentru cel mai Bun Film Străin: Ju Dou(1990), Lanterna Roşie(1991), Hero (2002). A câştigat Marele Premiu al Juriului la Cannes în 1994 cu A trăi, doi lei de aur şi unul de argint la Veneţia, Ursul de Argint la Berlin în 1999 cu Drumul spre casă.